Niste oameni

I-am zambit defapt fara sa vreau. Cand m-a privit curios, mi-am mutat privirea un pic pe langa, ca si cum il privisem doar din intamplare. Daca ma intreba ceva, ma gandeam sa-i laud culoarea, o minciuna onorabila la urma urmei. Nu mi-a placut niciodata albastrul dar asta numai cei ce ma cunosc o stiu. Din fericire nu m-a intrebat nimic, a trecut pur si simplu pe langa mine cu niste pungi de rachita goale intr-o mana tarsaidu-si in lehamite niste slapi vechi prin praful fin din parking.

Citește în continuare „Niste oameni”

Incompatibilitate ?

Omul din fata mea era un tip la vreo cinzeci si cinci de ani, un vulcan un pic flegmatic si un pic prea acrit pentru o masa insorita si de pranz si de inceput de vara. Soarele-i pica cu carare pe o parte, facandu-si cu greu loc printre firele gri dar inca dese.

Omul din fata mea manca cu pofta celui ce sare cu nonsalanta aproape zilnic peste croissantul de dimineata, si-si taia sporovaind cu agilitate, frunza de salata verde in patru bucati egale.

Omul din fata mea era intr-o comuniune practic emotionala cu fiecare bucatica astfel decupata.

Citește în continuare „Incompatibilitate ?”

Reflectii

E foarte greu sa respecti ceea ce altii declara cu mana pe inima „orice sut in fund e un pas inainte”. Odata desprins de origine si context totul devine insa deja trecut si potential analizabil. Dupa cinci (doar cinci) minute de reflectie si analiza profunda a situatiei le dai totusi dreptate „altora” molipsindu-te la randul tau cu sfaturile lor de „bun simt” , tu pentru altii ca tine, intr-o situatie asemanatoare. Dupa cinci (doar cinci) minute de reflectie profunda imparti sfaturi la randul tau caci „omul din greseli invata”.

Citește în continuare „Reflectii”

Omul din fata mea

Omul din fata mea are pantaloni albi si pantofi cu tinte. Tintele produc un zgomot ciudat pe caldaramul umed in alburiul diminetii cetoase de dupa ploaia  asa zisei veri. Pantalonii albi contrasteaza intr-un mod ciudat cu sacoul bleu-marin si servieta scorojita pe la margini.

Omul din fata mea nu urla ci doar vorbeste la un telefon mobil agatat intr-un mod demodat de o mana stanga aproape de o tampla stanga si nu foarte departe de o ureche stanga.

Citește în continuare „Omul din fata mea”