Probabil asta vroia să spună cineva

Uneori îmi vine „să” şi nu pot că-i prea abstract, prea imposibil de definit, prea întortocheat, prea banal de idiot, prea idot de banal. Uneori îmi vine „să” şi nu-i găsesc definiţia. Îmi torn un lichid alb într-un pahar cu dunguliţe fine şi aştept să pice definiţia lui „să”. Explicaţia imposibilului. Dovada „că”. Certitudinea că există definiţii care nu-şi definesc decât propriul eşec.

Continuă să citești Probabil asta vroia să spună cineva

Reclame

Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul

Priveşte esenţa vidului, punctul înconjurat de amintiri, priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul : convorbirile cu sens sau fără, monologul, întrebările fără răspuns posibil, priveşte răspunsurile fără întrebare, treci dincolo de însemnătatea punctului, dă pagina, e făcută dintr-o hârtie fină, e făcută să fie dată, nu provoca emoţii, stârneşte doar cuvintele, mai ia o înghiţitură, priveşte paharul, ignoră-i petele, nu există transparenţă absolută, scoate din dioptrii şi fă „ca şi cum”, priveşte în jurul punctului, ascultă lumea, notează-i preferinţele, se caută cuvintele moi, cuvintele plastelină, cuvintele îndoite de vânt, se cer propoziţii cu final, fericit sau nu se doreşte finalul, înainte de toate finalul, priveşte cum cresc puncte în jurul punctului, totul e molipsitor, aproape totul. 

Continuă să citești Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul

Intr-un pahar cu picior

Mă scufund într-un pahar cu picior şi suflu spuma cu grijă. Este un maroniu ciudat, bule mari şi mici emană un amărui la fel de ciudat, mă gandesc că cineva a incurcat paharele amestecând culorile, iau o gură să fiu sigură, spuma se scurge păcănind pe la colţuri, amarul rămâne. Mă scufund într-un pahar cu picior şi ascult lumea în spatele spumei. Unii sunt de părere fină, alţii de părere groasă.

Continuă să citești Intr-un pahar cu picior

Stergeti-va pe picioare !

Imi lasasem ochii undeva lipiti de negura cetoasa a noptii scurse peste strada nu demult astfaltata. O linie inca alba taia perspectivele in doua parti relativ egale. Aproape goale cat vedeai cu ochii si-n ambele sensuri. Mai iesisera cativa vecini dar totusi mult prea putini pentru ditamai dunga. Era o iarna ciudata, golita pana la ultimul fulg cand am plecat, in gradina mai erau ceva urme vagi, dar cu ceata asta pana si incertitudinea resturilor are castig de cauza.”

Continuă să citești Stergeti-va pe picioare !

Echilibristica intr-un pahar cu vise

Ma intrebai cum eram, iti raspundeam “timida” , priveai paharul gol cateva secunde si dadeai incet din cap “poate ca nu erai tu”. Te priveam incredula, pipaiam pamatul tare, uscat , scoteam o cazma si incepeam sa sap. Mi se scurgeau picurii printre firele albe ale mustatii, ritmul accelera, bataturile cresteau in varf de palma, gandurile bateau praful si praful lasa loc gropii. Intr-un fund de groapa, cateva secvente, amestecate, o curte aproape goala, o scara in spirala, un fir alb de creta consumata, un burete plin de apa. Aveam multe de spus dar degetele-mi refuzau parerile. In jur parerile altora isi cereau cu tarie dreptul la replica. Treceam pe langa fara sa stiu.

Continuă să citești Echilibristica intr-un pahar cu vise