@ Alexander Andrews
Hai să ne jucăm de-a jocul
Tu ai începe cu o literă
Eu aş continua cu o viaţă
Un sentiment enorm tras pe o aţă
(Sfoara ar fi fost prea groasă)
Un indiciu oarecare
Aruncat la întâmplare
@ Alexander Andrews
Hai să ne jucăm de-a jocul
Tu ai începe cu o literă
Eu aş continua cu o viaţă
Un sentiment enorm tras pe o aţă
(Sfoara ar fi fost prea groasă)
Un indiciu oarecare
Aruncat la întâmplare
Spune-mi că tac. Noapte, nori, vid, verde înecăcios, frunze, ramuri, insecte, păsări, zgomot, junglă și eu – un fel de frunză uriașă care încearcă să respire și nu poate. Tac și observ. Sunt plini copacii de ochi care mă privesc până în adâncul cel mai adânc al meu. Încerc să mă orientez dar nu găsesc nordul. Caut cerul, stelele, mușchiul care să mă îndrume. Nu găsesc nimic. Doar verde.
Problema în unele cazuri este efectul. Efectul dinaintea cauzei. Lucrurile se întâmplă cam aşa : Se ia o lupa. Se pune lupa pe efect. Se măreşte la maximum. Se analizează efectul pe toate părţile. Sau nu se analizează deloc. Se doreşte doar cu orice preţ reproducerea în lanţ a efectului. Se pretinde existenţa efectului tras la indigo. Se ignoră imposibilitatea efectului tras la indigo. Se ignoră cauza. Se ignoră încă o dată cauza. Se ignoră cauza până dispare efectul. Se ia apoi lupa şi se caută efectul până dispare cauza.
Uneori simt ca-mi iau zborul, ca mi-l caut inversunata cu privirea pana dau de el, bine ascuns in spatele unui trunchi gros -maracine.
Uneori imi iau zborul si fug ignorand toate sfaturile si toate directiile celorlalti, uneori imi iau zborul si raman doar singura, eu si zborul meu, sfera egoista planand la o altitudine rezonabila.
Nu mai ai sfori întinse între doi pari strâmbi înfipţi în pământul argilos şi înţelenit de atâta secetă.
Nu mai ai nici cârlige şi nici saci de în îngălbeniţi de atâtea degete.