Totul a mers ca pe roate pana am ajuns la terminalul E poarta L29. Acolo am inceput sa simtim jumatatea goala a paharului. Rece.
Primele zece minute de intarziere ni s-au parut „normale”, urmatoarele douazeci le-am trecut omeneste cu „privirea” pierduta undeva printre cei doua sute de pasageri „iti dai seama ca intr-un A 330 incap tot doua sute de oameni?”
O pana sugubeata
A barat pe nepusa masa
Trecerea gandurilor
Dintr-un sens sau altul
In celalalt.
Imi place frigul la nebunie. Ma raneste pana la os, ma scormoneste pana unde nici nu ma astept, ma readuce la viata si … punct si de la capat. Cand este peste masura mai iau un pulover si il pun peste, la peste patruzeci de grade nu prea am mare lucru la indemana.
Frigul imi este frate de sange, am crescut impreuna, ne-am alinat impreuna, am supravietuit impreuna, de la el mi se trag multe, si bune si rele.
Abisuri 