Coşmarul

Se făcea că (virgulă) cădeau beţe de chibrit peste un deal foarte înclinat. Eu încercam să urc panta cu spatele la ea, ea nu şi pace, „să începi cu baza” îmi spunea, eu priveam negru baza, baza mă fugărea, eu simţeam panta în coastă, incercam să-mi strig prietenele, una câte una, nu, nu în ordine alfabetică, ci complet aleator începeam cu prietena „A” şi terminam cu prietena „I”, prietenele cărau o sacoşă plină, era piaţă ieftină seara, prietenele urcau panta cu faţa spre ea, eu le rugam să o urce mai repede, eu eram aproape de vârf, ele mă priveau încet, cu zâmbetul pe buze „dar unde te grăbeşti asa?” mă intrebau prietenele şi eu le arătăm cu degetul spre bază, sacoşa era plină ochi şi prietenele nu mai aveau ochi pentru bază, eu dădeam din mâini, disperarea mi se citea printre degete, eu ţipam , eu mă pierdeam cu sunet cu tot, prietenele îşi priveau degetele roşii, prietenele mă priveau ciudat, erau două prietene bune, ne cunoscusem pe vremea facultăţii, una dormea fix deasupra mea, cealaltă la fel, cu un etaj mau sus.

Continuă să citești Coşmarul

Magnolia

Pierdut in ganduri matinale omul isi infunda castile in urechi, potriveste volumul putin peste zgomotul ambiental, isi alege o bucata ritmata, priveste femeia din fata, priveste revista femeii din fata, priveste putin in dreapta, putin dincolo de geamul patat, incearca sa patrunda obscurul, obscurul e lung, negru, tunelul miroase, omul inchide ochii, omul se pierde, omul se uita dincolo, printre ganduri.

Continuă să citești Magnolia