Balada firului de păr

Mă numesc FIR
Şi am o tendinţă din naştere de a mă rupe
În patru părţi de egală importanţă
În patru părţi aleatoare …
Mă rup când mi-e lumea mai dragă
Şi atunci cresc din ce în ce mai repede
Atât de repede încât ameţesc
De atâta creştere ameţesc toate celelalte fire
Ameţite firele se rup la rândul lor
În patru părţi de egală importanţă
Se rup la rândul lor firele, la rândul lor
Când le e lumea mai dragă

Continuă să citești Balada firului de păr

Reclame

Ea trăia cu „senzaţia că”

Stătea agăţată de o bară, se ţinea şubred cu un deget strâmb de bară, scotocea puţin până găsea, scutura un pic, o dată, de două ori, privea duios tubul alb, îi scotea dopul, apăsa, ţinea apăsat timp de câteva secunde bune, scutura puţin şi apoi presăra, câte puţin pe fiecare buclă, puţin la stânga, puţin la dreapta, un pic, doar un pic pe centru, căuta dopul, punea dopul, deschidea geanta, băga tubul, căuta pieptenul, privea pieptenul, curăţa pieptenul, schimba degetul, prindea bara, privea amar omul din stânga, se trăgea putin să lase oamenii să treacă, ţinea pieptenul între două bucle, trăgea până la capăt, re-începea, o dată, de două ori, părăsea bara puţin, doar puţin, călca fără să vrea în stânga, cerea scuze în stânga, căuta geanta, lua pieptenul, îndesa pieptenul în geantă, căuta rujul, căuta oglinda, nu găsea oglinda, găsea rujul, apuca rujul, deschidea rujul, îşi imagina conturul buzelor, găsea buzele cu vârful gândului, apăsa rujul, aplica rujul, greşea traiectoria, nu ştia, oamenii zâmbeau, oamenii râdeau, oamenii treceau, ea cobora la prima fără să ştie, fără să bănuiască, ea cobora la prima cu geantă cu tot, cu ruj şi pieptene şi tub cu tot, ea se imagina, ea întorcea zâmbete, ea trăia cu „senzaţia că”.

Sentimentul literei desprinse de cuvânt

Rupea zilele în momente, zeci de momente, apoi sorta momentele pe culori, gri-ul cu gri-ul, verdele cu verdele, mirosea apoi fiecare culoare în parte şi-i nota sentimentele, existau sentimente reci, existau sentimente roz, existau sentimente ploi, existau o groază de sentimente, un volum practic ilimitat de sentimente, existau şi acele sentimente nuanţă, sentimente la intersecţia a două culori, trei culori şi mai existau şi sentimentele pauză, sentimentele spaţiu, sentimentele week-end.

Continuă să citești Sentimentul literei desprinse de cuvânt

Sa dam voie viselor sa-si faca de cap !

Erau cartonate. Sigur erau cartonate ! Erau vreo zece. Sau poate doispe’ ? Cine sa le mai stie numarul? Stateau frumos aliniate, in ordine crescatoare, in spatele geamurilor duble in general acoperite cu un strat fin de praf. Strada neasfaltata, „se mocaie astia de parca ar fabrica astfaltul cu mijloace proprii”.

Continuă să citești Sa dam voie viselor sa-si faca de cap !

Zvonul

Pe o suprafata relativ plata, un fir statea de capul lui, vazandu-si linistit de crestere. Era un fir rebel, i se spusese deja de nenumarate ori dar pe el tocmai rebeliunea asta il fascina, dandu-i parca forte de crestere inzecite. Firul aprecia in mod deosebit stropii si se balacea in ei de cate ori avea ocazia, in general o data pe zi,  crescand apoi cat zece, peste noapte.

Continuă să citești Zvonul