Ma doare rau la radacina
Pagerankul mi-e slabit,
I-as cumpara o vitamina
Dar timpul mi-e ciuntit.
Etichetă: pasiune
Corabia
Era vorba despre o corabie scufundata, nu se stie de ce, nu se stie nici exact unde. O corabie petrolier pierduta pur si simplu din vedere. Gurile rele spuneau multe, cine avea urechi de auzit putea acumula pareri diverse. Unda de soc a trecut relativ repede, nici doua saptamani mai tarziu aproape nimeni nu-si mai amintea faptul cu certitudinea petrecerii lui suta la suta. Imediat dupa unda de soc, mare parte din oamenii au uitat pur si simplu ca a existat vreodata o corabie-petrolier scufundata nu se stie de ce, nu se stie unde si, nu de foarte mult timp, nu se stie exact cand.
Dualitate
Intr-un colt,
Timpul se scurgea
In trei moduri distincte.
Iar eu ,
Intre doua moduri distincte,
Imi permiteam luxul
De a alege la intamplare.
Senzatia nuantelor
Imi spunea de fiecare data cand ne vedeam ca adora lucrurile mov intens, ca ar da orice sa le poata alege numai in functie de culoare si textura dar ca lumea in care se invarte pare sa fie construita dupa reguli parca putin scapate de sub control, niste reguli in mare parte gri cu mici exceptii bineinteles negre. Imi spunea de fiecare data cand ne vedeam ca este, ca de obicei, intre doua lucruri incepute si neterminate puse la gramada peste alte lucuri incepute si neterminate. O priveam tacuta si o credeam pe cuvant cand spunea mai in gluma, mai in serios, ca avea nevoie disperata de ore, de cat mai multe ore, zile intregi de ore peste ratia zilnica distribuita „de mai marii tuturor lucrurilor”.
Toamna si bulzul
Afara ploua alb si miroase a cascaval. Norii sunt afumati, au contur de oi si picura in forma de vaci. Toamna asta pare inca necoapta si e de-a dreptul umeda, mult prea repede umeda, aproape ca nici n-am avut timp sa-mi savurez cu pasiune iaurtul, de atata repezeala. Toamna asta n-a vazut inca mare branza din ceea ce ar trebui sa fie cu adevarat, scurta ei existenta a cascavaluit-o deja. Afumand-o mult prea repede. Acum umbla pe multe carari cautand vara sa-i ceara sfatul. Daca si-ar fi permis luxul unor taclale in jurul unui „fanfan branzuloi”, asta iarna, ar fi invatat ca nu se vine niciodata pe nepusa masa, orice venire e anuntate cu trambite si bulzuri aruncate cat mai sus, amestecate bine cu telemea de oi in puterea varstei si recuperate aproape fierbinti cinci minute mai incolo.
Multidimensional
Am ajuns la concluzia ca nu pot fi decat minim duala, ca o singura dimensiune ma inghesuie golindu-ma incet dar sigur de orice sens.
Am ajuns insa prea tarziu si incerc cu disperare sa repar timpul pierdut fortand dimensiunile lipsa la limita cunoscuta a extremelor.
Scriu!
Dintotdeauna mi-a placut sa scriu. Cand eram mica aveam doua ocupatii favorite – clasate deja drept pasiuni intr-un colt al mintii, chiar daca descrirerea exacta a senzatiilor declansate a venit mult mai tarziu. Cand eram mica imi placea deci : unu – sa pictez si doi – sa-mi exprim gandurile in versuri. De obicei albe. Uneori ma trezeam chiar cautand intre cele doua un fel de tel in viata, reusind de cateva ori sa si trasez cateva inceputuri de cai inspirate din propriile-mi statistici care-mi spuneau negru pe alb ca reuseam sa tin mai bine la plictiseala scrisului decat la cea declansata de formele ultrarealiste pe care tineam cu tot dinadinsul sa le numesc arta.
Abisuri 