Alb

@ Annie Spratt

E atât de pauză lunea
Şi atât de albă pauza
Încât (ne) consumăm toate spaţiile
Trecându-ne timpul.

Continuă să citești Alb

Ce mi s-a intâmplat ieri

Mă amestec în spusele altora, încep cu punctul ca să fiu sigură, pun o virgulă, două virgule, mă şterg la nas, miroase a acru, îmi scot batista, privesc batista, renunţ la batistă, mai pun o virgulă, mă plictisesc de virgule, trec la rândul următor, puncte-gură cască mă privesc de pe margine „noi nu ştim să citim printre rânduri”, eu nu şi nu „n-aveţi decât să învăţaţi”, trec totuşi la rândul următor, trecerea provoacă valuri, valuri sunt, valuri se duc, eu tot printre rânduri, ador spaţiile, caut senzaţia de umplere, mi se răspunde lemn, privesc lemul, bat în calitate, calitate brad şi pace, câteva ploi mai târziu aschiii, iau o aşchie nu departe de trunchi, privesc trunchiul, privesc aşchia, genetic imposibil, caut ochelarii, calul niciunde, scot batista, astup mirosul, mirosul nu şi nu, privesc punctele, multe puncte, privesc aşchia, multe aşchii, dau foc şi plec, miroase a ars, la rândul următor mi se atrage atenţia „vezi degetul?” , eu simt doar pumnul, aş întoarce obrazul, n-am obraz, mi l-am pierdut la poker, îmi continui rândul, rândul îmi arată abstractul cu degetul-pumn eu dau vina pe puncte „asta nu e invidie, asta e opinie, asocierea simplista e apanajul punctelor-puncte”, punctele-puncte ma privesc pauză, ar trece si ele, podul niciunde, punctele-puncte cer dicţionare, eu nu umblu cu dicţionare printre rânduri, îmi pun batista la loc şi închid uşa.

Nu mai pute.

Zen

Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere  atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.

Continuă să citești Zen