@ Annie Spratt
E atât de pauză lunea
Şi atât de albă pauza
Încât (ne) consumăm toate spaţiile
Trecându-ne timpul.
Etichetă: pauza
Amin !
A sosit şi ziua „aia” în care să nu mai adun, să nu mai scad, ziua „aia” în care să constat, da, doar să constat cât de strâmb e totul. Cât de deformaţi de propria-mi ideea despre oameni sunt oameni, cât de deformată de propria-mi idee despre mine sunt eu.
Monologhez
Mutat aici
Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu
Mutat aici
Ce mi s-a intâmplat ieri
Mă amestec în spusele altora, încep cu punctul ca să fiu sigură, pun o virgulă, două virgule, mă şterg la nas, miroase a acru, îmi scot batista, privesc batista, renunţ la batistă, mai pun o virgulă, mă plictisesc de virgule, trec la rândul următor, puncte-gură cască mă privesc de pe margine „noi nu ştim să citim printre rânduri”, eu nu şi nu „n-aveţi decât să învăţaţi”, trec totuşi la rândul următor, trecerea provoacă valuri, valuri sunt, valuri se duc, eu tot printre rânduri, ador spaţiile, caut senzaţia de umplere, mi se răspunde lemn, privesc lemul, bat în calitate, calitate brad şi pace, câteva ploi mai târziu aschiii, iau o aşchie nu departe de trunchi, privesc trunchiul, privesc aşchia, genetic imposibil, caut ochelarii, calul niciunde, scot batista, astup mirosul, mirosul nu şi nu, privesc punctele, multe puncte, privesc aşchia, multe aşchii, dau foc şi plec, miroase a ars, la rândul următor mi se atrage atenţia „vezi degetul?” , eu simt doar pumnul, aş întoarce obrazul, n-am obraz, mi l-am pierdut la poker, îmi continui rândul, rândul îmi arată abstractul cu degetul-pumn eu dau vina pe puncte „asta nu e invidie, asta e opinie, asocierea simplista e apanajul punctelor-puncte”, punctele-puncte ma privesc pauză, ar trece si ele, podul niciunde, punctele-puncte cer dicţionare, eu nu umblu cu dicţionare printre rânduri, îmi pun batista la loc şi închid uşa.
Nu mai pute.
In căutarea lui lambda
Mutat aici
Zen
Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.
Referinte
O liniște absurdă…
Între două clipe
Se aude timpul cum trece.
“De ce absurd?”
“Pentru că e joi”
Un calm vântos …
Între două rafale
Se zvânta grîul la soare.
O pauză îngustă …
Între două margini
Se simț punctele
Cum stau la rând.
Aplauze lungi și dese …
Între două bătăi
Se construiesc referințe.
Spatiu
Eu nu stiu altii cum sunt dar mie cand imi piere inspiratia imi piere fara preaviz si pe durata ilimitata. Si cand piere, lasa asa un fel de spatiu gol in urma ei, o pauza lunga pe care virusii se simt obligati sa o umple cu varf si indesat in pofida tuturor vicisitudinilor injectate cu bunastiinta, factori externi „perturbatori” numai pe prospecte bune de aruncat la „cosul pentru cartoane, hartii si alte din astea reciclabile”.
Cauza efectului
Intrerupem programul
Cu o tacere
Toti in cor „Cuvintele mor”
Abisuri 