Amin !

A sosit şi ziua „aia” în care să nu mai adun, să nu mai scad, ziua „aia” în care să constat, da, doar să constat cât de strâmb e totul. Cât de deformaţi de propria-mi ideea despre oameni sunt oameni, cât de deformată de propria-mi idee despre mine sunt eu.

Continuă lectura „Amin !”

Anunțuri

Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu

Seara asta tace din toate încheieturile. Tace şi scuipă pauze. Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu. Mestec în ceaşca neagră până nu mai rămâne nici abur. Seara asta ascultă ştiri în buclă, aceleaşi ştiri, aceleaşi bucle. Nu ninge, nu plouă, se anunţă alte seri. La fel de tăcute. Seara asta citeşte romane începute de un veac. Un an cât un veac. Pagină după pagină cad secole. Pagină după pagină se umplu spaţii. Sunt într-un pericol permanent pauzele. Nu există cinism, nu există râcă, nu există decât rânduri. Rânduri şi secole.

Continuă lectura „Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu”

O frunză beată

Avea universul închis cu patru lacăte groase, perspectivele-i erau numărate pe degetele de la picioare, nu mai cunoştea senzaţia momentului descoperit în ultima clipă, nu mai mirosea sentimentul neprevăzutului ascuns în noapte, avea universul închis cu patru lacăte groase şi rata lucruri cu adevărat importante.

Ar fi fost să fie dincolo de lacăt, ar fi fost să fie dincolo de zid, ar fi fost să fie literă desprinsă de cuvânt, n-a fost să fie decât spaţiu, o pauză cât un week-end de toamnă, un portocaliu scurs pe o frunză beată.

 

Ce mi s-a intâmplat ieri

Mă amestec în spusele altora, încep cu punctul ca să fiu sigură, pun o virgulă, două virgule, mă şterg la nas, miroase a acru, îmi scot batista, privesc batista, renunţ la batistă, mai pun o virgulă, mă plictisesc de virgule, trec la rândul următor, puncte-gură cască mă privesc de pe margine „noi nu ştim să citim printre rânduri”, eu nu şi nu „n-aveţi decât să învăţaţi”, trec totuşi la rândul următor, trecerea provoacă valuri, valuri sunt, valuri se duc, eu tot printre rânduri, ador spaţiile, caut senzaţia de umplere, mi se răspunde lemn, privesc lemul, bat în calitate, calitate brad şi pace, câteva ploi mai târziu aschiii, iau o aşchie nu departe de trunchi, privesc trunchiul, privesc aşchia, genetic imposibil, caut ochelarii, calul niciunde, scot batista, astup mirosul, mirosul nu şi nu, privesc punctele, multe puncte, privesc aşchia, multe aşchii, dau foc şi plec, miroase a ars, la rândul următor mi se atrage atenţia „vezi degetul?” , eu simt doar pumnul, aş întoarce obrazul, n-am obraz, mi l-am pierdut la poker, îmi continui rândul, rândul îmi arată abstractul cu degetul-pumn eu dau vina pe puncte „asta nu e invidie, asta e opinie, asocierea simplista e apanajul punctelor-puncte”, punctele-puncte ma privesc pauză, ar trece si ele, podul niciunde, punctele-puncte cer dicţionare, eu nu umblu cu dicţionare printre rânduri, îmi pun batista la loc şi închid uşa.

Nu mai pute.

In căutarea lui lambda

Uneori avea nevoie de gramul de nebunie necesar uitării de sine, abandonul dincolo de cuvinte, dincolo de idei, concentraţie pe nivel minim, mal spălat de val. Uneori avea nevoie de un deget şi un buton într-o configuraţie specifică momentului, OFF-ul dinaintea apusului, OFF-ul la cerere, întunericul dindărătul orelor, liniştea dindărătul secundelor, pauza dindărătul cuvintelor.

Continuă lectura „In căutarea lui lambda”