@ Akira Hojo
V-am citit
Până n-am mai putut
Vieţile
Zilele
Somnul
Tăcerile
V-am răsfoit
Unul câte unul
Până v-aţi terminat
Şi atunci am luat-o de la capăt
“Unul , altul”
Până v-aţi mai terminat odată
Şi atunci mi-am numărat pauzele
Una câte una
Nu-mi ieşeau la numărătoarele
Pauzele
Exista acele momente precise cand prea mult si prea des spusul scapara rugina pe la incheieturi scartaind din ce in ce mai tare a lehamite. Exista acele momente precise cand cararile par cu toate gropi si gropile par cu toatele cimitire – cuvinte imbulzite unul-ntr-altul, inghesuite intre spatii din ce in ce mai dese, amestecate intre doua pauze lungi si apoi acoperite cu panza alba.
Exista acele momente precise intre doua faze, intre doua stari, intre doua feluri, intre doua randuri, atunci cand senzatiile par sa-si fi lasat locul temporar vacant „plecat cine stie pe unde, revenire imposibil de anticipat”.
Abisuri 