Infinita nemultumire

Copil fiind, clipele prezentului mi le petreceam pe la altii, injurand marunt in gand nesansa de a nu ma putea scufunda in propriul prezent, atat de golit de continut.

Continuă să citești Infinita nemultumire

Urme pe pervaz

Stau pe bordura vietii si privesc cu jind urmele scrijelite pe pervaz. N-am suportat niciodata ranile deschise, expuse privirilor indiscrete. Pentru ca nu mai cred demult in miracole si pentru ca sunt convnsa ca astfel de taieturi, adanci si profunde, nu vor redeveni nicodata netede si inocente. Privesc orizontul si incerc sa-mi amintesc de leacurile babesti ale bunicii, frunza de patlagina prafuita asezata intelept peste urma din palma sau picatura de miere stropita cu dulceata peste arzatura decojita. As vrea sa mai pot da timpul inapoi, sa mai pot culege foi de patlagina si picaturi de miere, sa mai cred cu indarjire ca totul se va rezolva, intr-un fel sau altul, sa mai pot spera ca ranile scrijelite pe pervaz vor disparea , incet, incet sub efectul miracolului tamaduitor. Din pacate am devenit prea inteleapta pentru astfel de dorinte, mult prea prea realista si mult prea carteziana.

Continuă să citești Urme pe pervaz