Lanţul slăbiciunilor

Îl strângeau minutele, orele, zilele intraseră la apă cu el cu tot, îl durea calcarul, zgâriindu-i timpanele îl îmboldeau contextele „găseşte”, el cauta, i se scurgeau posibilităţile printre degete, arătătorul i se încovoiase de atâtea litere, cifre nesemnificative făcuseră baltă, el centrul bălţii, el raza redusă la un punct, el restul, el aproape nimicul, numărătoarea inversă dincolo de zero, el teoreticianul răpus de practică, el faţă în faţă cu zidul, griul dincolo de cuvinte, griul între două cărămizi cărămizii el, nuanţa scursă printre două cărămizi cărămizii, el în locul punctului, el spaţiul odată plin de posibilităţi „umplut arată altfel”, el cărămida dezgolită de gri, el zidul dărâmat de realitate, el faţă-n faţă cu el.

Continuă să citești Lanţul slăbiciunilor

Reclame

Autobuzul numarul patru

Autobuzul numărul patru. Doi lei călătoria, nu ştiu exact unde, nu ştiu exact cât, exprim nedumerirea nu tocmai în public.Publicul are urechi mari, clăpăuge, părerea interoghează publicul stârnind interesul. Două babe în floarea vârstei îşi exprimă părerea – nedumerirea îşi pierde ceaţa, se ridică aburul.

Încet-încet.

Continuă să citești Autobuzul numarul patru

Asa-mi vine cateodata

Imi vine sa arunc cu pietre in tot ce misca: ganduri, idei, prezumtii de inocenta, cai verzi printre plantele de pe balcon, vise, amageli, impresii puse la uscat, idei in fasa. Imi vin sa arunc cu pietre in toate scopurile fara mijloace si-n toate mijloacele fara scop, sa calc in picioare perioadele de glorie si sinusoidele previzibile, sa ingrop in noroi baltit toate iluziile ne-dovedite.

Continuă să citești Asa-mi vine cateodata