O insulă pustie

Îşi pierduse jumătatea undeva în ochii oamenilor pe langă care trecea, se pierduse printre gândurile oamenilor pe lângă care trecea, oamenii nu o priveau, treceau, se duceau într-ale lor, oamenii nu aveau timpul necesar „întâlnirii”, ea le simţea absenţa în umbra trecerii, o adiere blândă, o poveste golită de conţinut, o blândă poveste adiată în patru zări, îşi pierduse interesul pentru poveştile oamenilor, nu le simţea decât umbra îndărătul trecerii, îşi pierduse forţa de a trece peste aparenţele trecerii, isi pierduse rezonanţa cu umbrele ascunse dincolo de aparenţa trecerii, îşi pierduse jumătatea şi odată cu ea se pierduse pe ea, se lăsase să treacă ne-intenţionat dezinteresată, să se scurgă pic cu pic până la picul final, devenise asemănarea supremă cu oamenii, se lăsase contopită cu oamenii, ameţită de oamenii şi poveştile lor goale, se lăsase invadată de oameni şi vieţile lor minabile, se năruise pic cu pic între vieţile minabile ale oamenilor, devenise la rândul ei minabilă, o poveste comună, cusută cu aţă albă, fără scop precis şi fără scenariu prealabil, se lăsase dusă de curentul oamenilor, mai întâi o jumătate, pe urmă o a doua jumătate. Se pierduse de tot în mijlocul oamenilor.

Continuă să citești O insulă pustie

Pierdut card, declar nul

Apasam grabita cardul magnetic in fata geamului aproape opac. O data, de doua ori. Priveam in gol, undeva departe, fredonand o melodia practic la moda. Apasam linear, odata dus, odata intors, fixand din cand in cand geamul aproape opac, incercand sa-i ghicesc numarul exact. Zgaraiturile ii cadeau in cascada din toate directiile si exact pe mijloc se latea o aproape spartura decupata la intamplare.

Continuă să citești Pierdut card, declar nul

Vise

Dintotdeauna am fost o visatoare. Multa vreme am trait mai mult cu vise si din vise decat in realitate si consecintele ei. Imaginatia m-a alimentat multa vreme cu tot felul de scenarii cu final extrem de fericit dar extrem de improbabil. Nu m-am dezumflat decat foarte rar in fata lumii cu adevarat reale considerandu-ma extrem de fericita de a putea dispune practic „à volonté” de diverse ocazii de lustruire a realitatatii in sensul credintelor personale – credinte din tot sufletul si mai ales cu ochii deschisi.

Continuă să citești Vise