Se făcea că e, fără să fie

person walking on seashore

@ Karl JK Hedin

Totul provine de undeva, de undeva de aici

Deschisesem ușa aceea albă cu senzația că trec undeva dincolo de mine. Dincolo de plaja aceea pustie și dincolo de canalul îngust care mirosea a acru. Trecând, prima impresie fusese că nu-mi reușise trecerea. Era ciudat să treci printr-o lume golită de oameni… Urmărisem mult timp pașii fini pe nisipul alb până ajunsesem la capătul lor. Totul are un capăt, până și marea. Marea se sfârșea într-o stâncă albă, măturată de vânt. Stăteam pe stâncă albă și mă gândeam unde dispăruseră oamenii.

Continuă să citești Se făcea că e, fără să fie

Reclame

O bubuitură, două bubuituri

Lucrurile s-au petrecut cam aşa: pe la şapte, o bubuitură, două bubuituri, trei bubuituri, mă ridic din pat năucă. Zi frumoasă, cer seninin, păsărele, dăm cu presupusul, presupunem câte în lună şi în stele, bem cafeaua pe balcon, ascultăm ştirile de pe balcon. Donna Maria îi aduce cafeaua şi pâinea donnei Bianca, donna Maria strigă cât e strada de mare şi donna Bianca răspunde de undeva de sus, de foarte de sus. E bine, cu bătrâneţile.

Trece ziua, trecem pe strada aceea îngustă şi animată de multe ori, după salată, după bere, după pâine, peşte, ulei de măsline, săpun în formă de lămâie, pe la cinci suntm gata de „sărbătoare” coborâm a nu ştiu câta oară strada aceea îngustă cu oameni mulţi. Lume şi mai multă. Sfântul Andrei, protectorul, este scos din biserică şi plimbat. Un cohort de preoţi şi notabili, la urmă localnicii. Zicem să vedem şi noi până unde şi până când dar renunţăm. N-avem ţinuta necesară. Propun o sticlă de vin şi o pizza pe plajă, căutăm prosoapele mari cumpărate în ultimul moment, le întindem pe bolovani, căutăm pizza, doar patru euro una mare şi caldă, ne întindem pe prosoapele mari şi începem să.

Continuă să citești O bubuitură, două bubuituri

Pe mine cine ma opreste

Dincolo de ceata groasa, doar inca cativa stropi de ploaie, marunti, desi, imponderabili, cercuri rotunde pe astfaltul gri. In surdina se dezbat curente explicandu-se tendinte „mieux être malheureux d’être trop heureux que d’être heureux d’être trop malheureux”. Sau invers, ce mai conteaza.

Continuă să citești Pe mine cine ma opreste

Lucruri marunte

@ Justin Clark

Dă-o naibii de politică, peștele ăsta a murit degeaba, acum e ros doar de valuri și mâncat de nisip și va sfârși îngropat într-un nămete de nisip cu un băț drept înfipt pe post de cruce.

Dă-o naibii de politică și profită de ce se rotește prin jur, azi e azi și mâine nu se știe ce va mai fi. Profită de mirosul de pește putrezit și lasă-te adiat de briza mării și străpuns de razele unui soare ucigaș.

Prin jur o mulțime de chestii „satelizează” – cuvântul ți l-ai inventat așa, dintr-o doară, în lipsa unui sinonim acceptabil – servește-te, e la discreție, profită până nu mai poți duce !

În dreapta – cum privești spre mare – o familie de ruși „get beget” profită de ea, el gras și chel, ea lungă, albă și blond vopsit. Amândoi sub două umbrele, una cu Cola alta cu Tuborg. Undeva mai departe, în valuri, copilul, Igor, dolofanel și tuns se luptă cu marea și urlă de numai el știe de ce.

În stânga o numeroasă familie, ei, ele, copii – mulți și înfășurați în țoale divers colorate, făcuți pachet și aruncați în apa – o bunică și un colac. Valurile îi leagănă ușor în bătaia vântului, soarele îi roade ușor, până la os, colacul își vede de rotațiile lui, toată lumea pare mulțumită de situație. O fetiță îmbrăcată în haine roz bombon din cap până în picioare își aruncă fericită pălăria pe nisipul fierbinte și-și continuă alergarea prin apa sărată, ferită de dinți.

Peștele pute încălzit de soare, briza îi transmite esența din nară în nară. Ne-am hotărât spre binele public să oprim măcelul. Cu o lopățica verde de copil l-am îngropat într-un nămete de nisip cu un băț drept înfipt pe post de cruce. Să-i fie țărâna ușoară.

Da-o naibii de politică, se petrec lucruri interesante la tot pasul, lucruri mărunte create de oameni mărunți, dezgropate de oameni mărunți, apreciate de oameni mărunți.