Plouă cu nimeni

Plouă cu nimeni şi tu continui să scrii. Tu continui să te îmbraci în cuvinte înmuiate de ploaie. Ud până la ultima silabă, tu continui să nu mai exişti. Eşti undeva între două adrese, ascuns între un pseudonim ales la întâmplare şi o imagine cu flori şi cu cer şi cu soare, aleasă la întâmplare.

Citește în continuare „Plouă cu nimeni”

Prea-plinul

Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.

Citește în continuare „Prea-plinul”