Îţi aruncaseşi cheia peste umăr, de trei ori priviseşi în aburul fin al dimineţii, praful îţi amestecase gândurile şi marea ştersese totul cu un burete îmbibat în apă sărată. Îţi aruncaseşi cheia peste umăr şi nu-ţi părea rău, furtuna descâlcise algele aranjându-le perpendicular pe ţărm, tu avea alga ta, verde-mare, alga cea mai din stânga, „stânga e întotdeauna relativă” îţi şopteau valurile, tu încercai să-ţi cauţi cheia, te durea umărul, te dureau muşchii gâtului, te durea pumnul, mult prea încleştat strânseşeşi tare, cât puteai tu de tare, până ţi se înroşiseră degetele, mai întâi vârful, mai apoi tot restul.
Etichetă: plecare
Centura de siguranţă
Îmi mângâi centura de siguranţă
Negrul abanos îmi intră prin piele
Atingerea doare, gâdilă, „e doar o întâmplare”
A naibii intamplare
A naibii intamplare – intamplarile astea se intampla pur si simplu cand iti e lumea mai repede – a naibii intamplare, vine si nu mai vrea sa plece, te plezneste pur si simplu, mai intai o stare alternativa, relativ paralela, relativ stare, mai apoi iti ranjeste cu un zambet alb si rece – rece transpirat – sub un soare cu dinti „care primavara?” – si apoi te lasa prada … intamplarii „te obisnuiesti tu, ne obisnuim cu toate”.
Sinusoida
Vorbea ca de obicei apasat, aproape rastit, scuturand paharul de hartie pana la epuizare. Avea o voce groasa, impunatoare, cand vorbea toti ceilalti erau obligati sa taca. Isi sorbea la intervale regulate cafeaua alungita si-si spunea – oh, a cata oara – oful. Avea multe principii, nu credea in calcule savante “mai bine-i spui omului in fata ca-i bou decat sa-i dai de inteles in virtutea logicii dovedite stiintific. Formulele astea-s facute doar ca sa inchida gura prostilor”.
Rime patrate
Relativ departe
Picioarele tipului de langa mine se odihnesc larg-lungite undeva pe sub scaunul din plastic alb. Imaginea scaunului din plastic alb imi vantura gandurile, afisandu-le cu nonsalata mirosuri de lemn ars, fum alb si mici grasi sub umbrele prafuite in culori spalate de ploaie. Tarabele din fata „Leului”, or mai fi?
Cotitura
De ceva vreme lata palpez vidul intr-o miscare plata. Ii simt asperitatile la lupa si, trecandu-i cu vederea neinsemnatele aparitii, incerc marea cu degetul la prima cotitura. Imediat dupa colt, spre stanga, realizez eroarea de directie si incep sa regret amarnic vidul anterior. Macar stiam la ce sa ma astept.
Abisuri 