Plouă cu nimeni

Plouă cu nimeni şi tu continui să scrii. Tu continui să te îmbraci în cuvinte înmuiate de ploaie. Ud până la ultima silabă, tu continui să nu mai exişti. Eşti undeva între două adrese, ascuns între un pseudonim ales la întâmplare şi o imagine cu flori şi cu cer şi cu soare, aleasă la întâmplare.

Continuă să citești Plouă cu nimeni

Reclame

Taxi !

Mă iei dintr-un punct şi uiţi să opreşti la prima. Îţi fac semn, ignori palma, ignori unghia înfiptă în spate. Continui. Continui. Continuăm împreună până se goleşte rezervorul. Nu-ţi mulţumesc. Îmi zâmbeşti, faci plinul şi-mi dai restul. Nu-ţi mulţumesc. Sunt mult prea departe.

Liniştea cu vacanţă cu tot !

Îmi simţeam urechile cusute cu aţă albă. Strâns. Lipite de perciuni, irosite îndărătul plasticului nu tocmai ieftin, îmi simţeam urechile neîntamplându-se aproape deloc, iscodind doar firele prin spatelor lentilelor de contact urechile cusute cu aţă albă mureau un pic între fiecare fir, trăgând fără să vrea de aţă cu to cu urechi. Aţa rezista situaţiei, păcănind, urechile nu. Era o zi perfectă de privit urechi cusute cu aţă albă, situaţiile dădeau buluc printre stropii rece de ploaie “ce vara o mai fi şi asta” urlau cât le ţineau timpanele situaţiile şi apoi aşteptau sa şadă. Ploaia.

Continuă să citești Liniştea cu vacanţă cu tot !

Ploaie si semne

Ploua. Din nou. Mocaneste. Dimineata turna. Cineva imi spune ca ceaiul meu e facut din prafuri. Il ascult si sorb in continuare ascultand ploaia. Suna ud pe frecvente joase. Pasarile echilibreaza ansamblul. Privesc laleaua rosie admirandu-i capacitatea de a ramane EA pe timp de ploaie. Pe timp de grindina. Pe orice timp. Vremurile astea intra la apa tragand totul dupa ele. Laleaua insa … Continuă să citești Ploaie si semne