Mutat aici
Etichetă: ploua
Jocul de-a frica
Îi era frică. Ştiam că îi era frică. Îmi era frică. Ştiam că îmi era frică. Ne amăgeam de-a frica. Cine se ascundea mai bine suferea un pic mai tare.
Bălţile ăstea
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad litere pleaşcă
Sunt din ce în ce mai ude
Cuvintele
Se scurg în gol aproape- frazele
Şoptindu-se degeaba
Gândurile au intrat la apă
Apăsând inspiraţii lipsă
Caut ochi
Găsesc sprâncene
Caut paşi
Găsesc direcţii
Direcţiile altora
Indică bălţi
Sunt atât de strâmte bălţile astea
Atât de plate bălţile astea.
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad cuvinte pleaşcă
Strâng ce pot
Şi mă înec într-o baltă aleatoare.
Resturi
N-am nici o părere, nici o intenţie, ascult zgomotul lumii între două aplauze şi cinci lacrimi – nu trag linii, nu trag concluzii, nu trag clopote, ascult, citesc şi tac, n-am păreri, nici intenţii, nici direcţii, tendiţele-s plate, una cu praful cuvintelor, n-am cuvinte, n-am silabe, nici puncte n-am, am doar timp şi nu ştiu dacă-i situaţia ideală stării. E o stare care dă să plouă, ar ploua dar nu poate, ar da să asfinţească, ar asfinţi dar nu se dă dus, ar da să dea dar nu mai are ce, i-au murit şi cuvintele, şi impresiile, şi senzaţiile, şi intenţiile….
N-am nici o părere, nici o intenţie, n-am decât timp de pierdut.
Hodoronc-tronc
Soarta improasca cu intamplari diverse
Intamplarile cad hodoronc-tronc
Sansele de a le putea ocoli nu sunt pe alese
Multi impiedicati pe lumea asta zau !
Umbrela
Anticipam forme colorand situatii in roz si apoi adunam erorile cu farasul si le ascundem nevinovati sub pres.
Pseudo
Afara ploua lent si clipele trec agale
Care mai de care.
Picaturi cu convergenta lipsa
Cad dezordonat batute
De ploaie.
Ploua de-a-ndoaselea
Nu se intampla nimic. Nici timpul nu mai scartaie, nici revoltele nu se mai balbaie, statiile s-au golit si lumanarile nici macar nu ma mai sinchisesc sa le caut, stiu ca au ars demult si altele n-am mai luat ca erau doar albe, lungi si drepte si-mi produceau aduceri aminte greu de carat. Cercurile vicioase sunt si ele in repaus, pana si serpentinele au ametit de atata invarteala fara sens, acum se cauta pe drum drept. Ascutitoarea veche a ruginit si a trebuit sa o arunc in groapa pe care am sapat-o saptamana trecuta in mijlocul gandurilor si pe care n-am folosit-o in final caci era prea adanca, prea ingusta, mult prea neagra si eu chiar sufar de claustrofobie chiar daca unii continua sa-mi spuna ca totul e in cap si tocmai d’aia.
Abisuri 