Mă pierd şi eu între unu şi două

Toţi ne pierdem câte puţin cu fiecare zi ce trece. Eu mă pierd între unu şi două şi nu înţeleg de ce. Privesc frunzele cum cad şi număr pierderile până ajung la o sută şi atunci caut zidul.

Continuă lectura „Mă pierd şi eu între unu şi două”

Anunțuri

Plouam

Şi deodată a început să cânte şi atunci mi-am scos căştile din urechi şi am privit omul din faţă şi omul din faţă a zâmbit frumos, frumos de tot şi atunci mi-a venit să izbucnesc şi eu, să „trec peste” cu un pas mare, mare de tot. Şi am tot încercat să trec dar m-am împiedicat la jumătate. Întotdeauna mă împiedic la jumătate. Explicaţii ar fi multe, jumătatea mea e mai altfel, o jumătate ca de obicei goală, vidă, terminată de mult .

Continuă lectura „Plouam”

Bălţile ăstea

Plouă cu pauze stropii
Stropii cad litere pleaşcă
Sunt din ce în ce mai ude
Cuvintele
Se scurg în gol aproape- frazele
Şoptindu-se degeaba
Gândurile au intrat la apă
Apăsând inspiraţii lipsă
Caut ochi
Găsesc sprâncene
Caut paşi
Găsesc direcţii
Direcţiile altora
Indică bălţi
Sunt atât de strâmte bălţile astea
Atât de plate bălţile astea.
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad cuvinte pleaşcă
Strâng ce pot
Şi mă înec într-o baltă aleatoare.

Resturi

N-am nici o părere, nici o intenţie, ascult zgomotul lumii între două aplauze şi cinci lacrimi – nu trag linii, nu trag concluzii, nu trag clopote, ascult, citesc şi tac, n-am păreri, nici intenţii, nici direcţii, tendiţele-s plate, una cu praful cuvintelor, n-am cuvinte, n-am silabe, nici puncte n-am, am doar timp şi nu ştiu dacă-i situaţia ideală stării. E o stare care dă să plouă, ar ploua dar nu poate, ar da să asfinţească, ar asfinţi dar nu se dă dus, ar da să dea dar nu mai are ce, i-au murit şi cuvintele, şi impresiile, şi senzaţiile, şi intenţiile….

N-am nici o părere, nici o intenţie, n-am decât timp de pierdut.