Zi că te doare

Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Fă un semn
Din degetul mare
Bate din picioare
Inundă jurul
Cu impresii goale
Care mai de care
Mai egale
Amuțește ochi
Și închide guri
Cu pumni
Amentință că poți
Până nu mai ești
Respiră
Inspiră
Dă de înțeles
Printre rânduri și oameni
Și boabe din tine
Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Zi că te doare

De la verde citire

Unele zile
Au prea puțin verde
Atât de puțin
Încât par hăuri.
Unele hăuri
Au prea puțin negru
Atât de puțin
Încât par spații.
Unele spații
Au prea puțin alb
Atât de puțin
Încât par puncte.
Unele puncte
De la atâta culoare,
Au explodat
Și au creat haosul
Și de la atâta haos
Au apărut zilele
Și de la atâtea zile
Au fost create hăurile
Și de la atâtea hăuri
S-au inventat spațiile
Și de la atâtea spații
A fost necesar punctul.

La capătul meu

La capătul degetelor
Stă să cadă toamna
Și deodată devin frunză
Odată cu unghia
Și fulg
Odată cu galbenul
Și plouă galben
Odată cu frunzele
Și devin galben
La capătul fulgilor
Și alb
Odată cu iarna
Și ninge toamnă
La capătul galbenului
Și cade frunză
La capătul toamnei
Și ninge alb
Și cade galben
Și plouă iarnă
La capătul meu