Explozia

Și veneam în gând
E așa de usor
Iei un gând, primul care-ți trece sub degete
Și-i spui „stop gândule, ia-mă și pe mine”
Și gândul te ia
Și oprește la prima
Sau la a doua
Sau ce mai contează, numere-s doar une detaliu
Și veneam în gând
Mă așezam lângă tine
„Să nu-ți mai fie frig”
Îmi ziceam ca să înțeleg de ce mă așezam
Pe sau sub
Ce mai contează unde
Cert este că veneam
Mă opream brusc
De atâta frig
Aproape că înghețam
Și, ca să nu te îngheț și pe tine
Te atingeam cu vârful limbii
Ca să-ți simt gustul și apoi,
Tot cu vârful limbii,
Atingeam pulsul
Respiram pulsul atingand urechea
Și din nou,
Tot cu vârful limbii
Te gustam
Coboram doar ca să te cunosc mai bine
Si te tot cunosteam
Și tu, te lăsai în voia gustului
Și, când te cunosteam destul
Și tu aproape ca plezneai
Mângâiam aerul cu prezența mea
Și tu răspundeai în felul tău
Pe care mi-l imaginam brutal
Și tremura patul de atata noi
Și începeam să picurăm
Și picuram câte un pic
Și la un moment dat explodai
Odată cu mine
Și aproape că terminam de picurat
Pe sau sub
Ce mai contează unde
Cert este că explodam
Dar tu n-o puteai numi explozie
Ziceai să uit de explozie
Și să-mi iau gândul înapoi
Și eu îi spuneam gândului
„Stop gândule, ia-mă și pe mine”
Și gândul mă lua
Și oprea la prima
Sau la a doua
Sau ce mai contează la a câta
Numere-s doar une detaliu
Și continuam să explodam
Până uitam de noi.

Anunțuri

Undeva, cândva, oameni

Dacă-ți vine uneori să te contopesti
Plantează o pădure
Ramură cu ramură
Până când fiecare ramură
Devine o parte din tine
Și fiecare parte din tine
Devine o poveste.
La capătul sevei
Respiră frunzele
Și crești odată cu aerul
Transformat în ramuri.
Inspirație, expirație, respirație
Ramuri
Din fiecare ramură
Va crește un copac
Fiecare copac va crește o poveste
Și fiecare poveste
Va îmbrățișa strâns, undeva, cândva,
Oameni.

Zi că te doare

Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Fă un semn
Din degetul mare
Bate din picioare
Inundă jurul
Cu impresii goale
Care mai de care
Mai egale
Amuțește ochi
Și închide guri
Cu pumni
Amentință că poți
Până nu mai ești
Respiră
Inspiră
Dă de înțeles
Printre rânduri și oameni
Și boabe din tine
Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Zi că te doare