O ecuație cu două necunoscute

@ Jonathan Sharp

Știi?
Nu vreau să mă cunosc
Vreau doar să-mi crești aripi
Pe post de frunze
Și nasturi să-mi apeși
Știi?
Nu vreau să te cunosc
Vreau doar să-ți apăs sufletul
Pe de rost
Și apoi să te descos.

Reclame

N-o să te simtă

Flash 24 „Cafea la nisip”

Literatura ca utopie

Vino să-mi deschizi orizontul
Cu palmele spumă
Și ochii nor plângând a gol
Și mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută sub nisipul fierbinte
Ce-mi spuneai tu râzând
„N-o să te simtă”
Și eu simțeam că tu minți fără să vrei
Și te credeam
Și amestecam
Nisipul cu privirea
Marea cu nemurirea
Și mințeam la rândul meu murind câte puțin
La fiecare spumă și-ți spuneam
“Vino să-mi fierbi sufletul în clocot
Sub pietrișul scoică
Doză fină
De cofeină
Amestec ciudat
De tine zâmbind savuros
Și acel ibric așezat frumos
Peste buric”
Îmi spuneai atunci
Că n-o să mă doară
Că atingerea apei e doar o clipă
Scufundată într-o călimară
Și tot restul timpului
Lăsat afară
Și eu sorbeam adânc
Cafeaua la buric
Amestecată doar un pic
Cu puțină frișcă și cu mult din tine
Până ce cădea noapte
Peste mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută…

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

29 septembrie

Într-o bună zi de septembrie
Au început să se strice toate :
Inimi, suflete, pereți,
Neoane Philips , plăci de faianță verzi,
Becuri diverse, robineți,
Țevi ruginite de timp, soarele la asfințit sub o tufa de scaieti.
Și, de atunci, dintr-o o dată,
A intrat totul la apă :
Zâmbetele, răpuse de vise,
Au decis să-si găsească altă viață,
Cu obiective mult mai clare, mai precise, visele, omorâte de zgomote,
Au ieșit din scenă aplaudate în ropote, până și centrala,
Încă tânără și-n formă a decis să-și ia adio de la lume,
Și-a luat țevile de gaz în cap
Și a fugit, îndrăgostită de-un robinet galben și puțin uzat.

Cine începe ?

girl covering her face with both hands

@ Caleb Woods

Tema de azi va fi simplă
Eu voi începe cu o întrebare
Oarecare
Poate fi despre scris
Sau despre oricare alt vis
Iar voi,
Dacă veți avea ceva de spus,
Voi veți continua cu câte un răspuns
Iar eu nu mă voi opune întrebărilor intercalate
În comentarii poate lungi,
Poate justificate
Le voi citi cu drag pe fiecare în parte
Până ce, într-un final
Se va schița o carte.

Știi ?

black and white photo of train on station

@ Ludwig Wallendorff

Știi ?
Nu mai vreau
Să îmi mai fii
Nici viață
Nici gară, nici peron
Și nici măcar  un gând grăbit
Oprit brutal la semafor
Nu mai vreau să mi te oprești tren
Și nici să te mai folosesc vreodată
Pe post de catren
Viața este un ceasornic stricat
Ticăie ruginit prin gări abandonate
Și, din când în când în când, se apucă să sune strident
Lucruri cu adevărat ciudate
Sau ciudat adevărate
Cam asta ar fi
Doar știi …