Uitare făcută sandwich

Prin spatele orelor scurse în picuri lungi
Te apucă de ieri, de alaltăieri, te prinde strâns
Dincolo de culoare, dincolo de nuanțe și subînțelesuri
Te strânge tare … din ce în ce mai tare

Continuă lectura „Uitare făcută sandwich”

Anunțuri

Pătrate

Umplu pătrate
Cu impresii ciudate
Când le simț pline ochi
Le sortez după fapte
Mai întâi faptele albe
Apoi faptele moi
Și într-un sfârșit
Faptele verzi.
Tot restul, puhoi
Dacă mai rămâne loc.
Dincolo de fapte
Mă strecor în noapte
Insomnia răzbate
Dincolo de nori
Dincolo de ploi
Dincolo de toate
Împletesc pătrate.

Nepoezie

Oh tu, nepoetule
Acoperă imaginația
Cu muzica gândurilor mute
Împrăștiind impresii
Pe căi de vers tăcute
Pulsează-n ritmul tău
Emoțiile brute
Înghesuind cuvinte
În goluri de virtute
Trasează sentimente
În linii moi și negre
Rostogolind senzații
Între semnificații
Și franze-alambicate
Cerșind ovații.

Am un defect
N-am să devin
Niciodată poet.

Pleonasm

Pleonastic citindu-te
Am ajuns sa-mi plâng de milă
Şi tot plouă ningând
Şi tot trece alergând…
Alergarea asta îmi provoacă fiori
Îmi simt palmele puse pe şotii
Dacă n-ar fi limita aceea superioară
Le-aş da frâu liber
Palmelor…
Şotiilor.

OBS : L-aş fi lăsat fără diactritice dar ar fi ieşit cu totul şi cu totul altceva. Şi în definitiv de ce nu, cine sunt eu să dictez semnificaţii la pas mărunt de iarnă?

Explozia

Și veneam în gând
E așa de usor
Iei un gând, primul care-ți trece sub degete
Și-i spui „stop gândule, ia-mă și pe mine”
Și gândul te ia
Și oprește la prima
Sau la a doua
Sau ce mai contează, numere-s doar une detaliu
Și veneam în gând
Mă așezam lângă tine
„Să nu-ți mai fie frig”
Îmi ziceam ca să înțeleg de ce mă așezam
Pe sau sub
Ce mai contează unde
Cert este că veneam
Mă opream brusc
De atâta frig
Aproape că înghețam
Și, ca să nu te îngheț și pe tine
Te atingeam cu vârful limbii
Ca să-ți simt gustul și apoi,
Tot cu vârful limbii,
Atingeam pulsul
Respiram pulsul atingand urechea
Și din nou,
Tot cu vârful limbii
Te gustam
Coboram doar ca să te cunosc mai bine
Si te tot cunosteam
Și tu, te lăsai în voia gustului
Și, când te cunosteam destul
Și tu aproape ca plezneai
Mângâiam aerul cu prezența mea
Și tu răspundeai în felul tău
Pe care mi-l imaginam brutal
Și tremura patul de atata noi
Și începeam să picurăm
Și picuram câte un pic
Și la un moment dat explodai
Odată cu mine
Și aproape că terminam de picurat
Pe sau sub
Ce mai contează unde
Cert este că explodam
Dar tu n-o puteai numi explozie
Ziceai să uit de explozie
Și să-mi iau gândul înapoi
Și eu îi spuneam gândului
„Stop gândule, ia-mă și pe mine”
Și gândul mă lua
Și oprea la prima
Sau la a doua
Sau ce mai contează la a câta
Numere-s doar une detaliu
Și continuam să explodam
Până uitam de noi.