Și tot așa

Printr-o nefericită rotație
Am căzut în dizgrație
Are gust de astfalt gri
Rotația
Și de melc strivit sub talpă
Dizgrația
Mă rotesc și mă gândesc
Până nu mai pot
De atâta gri
Și de atâta melc
Și amețesc
Și-mi iau gândurile cu mine
Și mă tot foiesc
Până la capătului pernei
Și la capătul gri-ului
Și la capătul melcului
Și mă gândesc
Dacă griul are capăt
Și dacă melcul are capăt
Și mă îndoiesc
Până la răsăritului griu-ului
Și apusul melcului
Și mă disprețuiesc
Și tot așa
Până amețesc
Și mă trezesc