Pe tavan

Şi te agăţai de tavan, te ţineai strâns cu toate degetele strânse tare, tare de tot până se înroşeau toate degetele şi cădeau unul câte unul şi se făceau cioburi şi mă puneai pe mine să strâng toate cioburile şi eu scoteam o mătură fină şi te gâdilam tare, cât puteam eu de tare şi tu spuneai că aşa face doar mustaţa şi-ţi strângeai cioburile şi le lipeai la loc şi eu luam mătura şi apoi luam făraşul şi apoi dispăream puin , foarte puţin, cât să-ţi lipeşti toate cioburile la loc până să devină din nou degete şi apoi mă întrebai unde sunt şi eu îţi spuneam unde şi nu ştiu dacă mă credeai pe cuvânt dar dădeai impresia că şi apoi mă întrebai în ce culoare şi eu îţi spuneam „în verde” şi mă miram că mă tot întrebi, doar ştiai foarte bine ce culoare şi apoi mă puneai pe mine să întreb şi eu nu ştiam întrebările pe de rost şi aunci le inventam, una câte una, una peste alta, una după alta până nu mai rămâneam decât eu, departe şi tu mă imaginai şi mă întrebai dacă sunt şi eu îţi spuneam că sunt, că aş putea fi şi atunci te agăţai din nou de tavan şi strângeai cât puteai tu să strângi de tare şi-mi spuneai că n-ai cum să dormi, cum dracu’ să dormi acolo, agăţat de tavan cu degetele făcute cioburi şi cioburile făcute degete şi eu te credeam pe jumătate, erai prea sus şi prea departe ca să fie adevărat.

Cum l-am omorât pe Moş Crăciun

Îi dăduseşi întâlnire la şapte, nu venise, îi imaginaseşi lipsa în fel şi chip. Priveai spaţiul liber şi-ţi părea rău că nu mai existau ghirlandele de altădată. Atunci mirosea a portocale pe sub mâna, tot atunci trecuse şi mama pe sub pom şi tu deschiseseşi ochii prea devreme, un pic prea devreme.

Fragrance

Killer Queen …. Culoarea ii definea parca starea si aroma sentimentele. Iubea la nebunie sentimentele calde si adora sentimentele reci. Cand ii placea o aroma, o imprastia in jur intr-un mod complet dezinteresat. Rosul ii invaluia in general gandurile intr-o aparenta letargie. Doar aparenta… O secunda mai tarziu o idee nastrusnica ii ingheta pometii intr-o forma-semn…Aromele clocoteau de curiozitate.

– Semnul exclamarii?

– Semnul intrebarii ?

– Semnul semnului?

Continuă lectura

A fost odata …

Si avea maica fata asta un ten de ziceai c-a trecut tractoru’ peste ea si alta nu. Santuri-santuri si din cand cocoase. Si-o culoare …cum sa-ti spui eu mai pe intelesu’ matale, o culoare asa nedefinita, din cand in cand rosu-mot, din cand in cand galben bat, in rest un fel de roz murdar cu pete de-un maro d’ala urat de tot. Chit ca era tare frumusica fatuca, ochi de-un caprui intens, gene lungi, privire sagalnica, zambet cu „vino-ncoace, par lung si lucios – „mi-l limpezesc cu apa de fantana, arunc un ou intreg si iar il limpezesc, si tot asa de trei ori pe saptamana” – nu „prindea” si pace. S-o fi vazut flacaii la cinci metri distanta si le cadea dumicatu’ din gura Doamne iarta-ma ca-i cu pacat sa risipesti mancarea, dar cum se apropiau nitel de fatuca noastra le pica fata cu tot cu dumicatu’ si picioarele se asezau sigure la spinare si dusi erau toti, nici „peste” n-apucai sa spui si nici urma de flacai nu mai gaseai.

Continuă lectura

Poveste de iarna

Imi place frigul la nebunie. Ma raneste pana la os, ma scormoneste pana unde nici nu ma astept, ma readuce la viata si … punct si de la capat. Cand este peste masura mai iau un pulover si il pun peste, la peste patruzeci de grade nu prea am mare lucru la indemana.

Frigul imi este frate de sange, am crescut impreuna, ne-am alinat impreuna, am supravietuit impreuna, de la el mi se trag multe, si bune si rele.

Continuă lectura

(I)material

Dreptunghiulare bucati de carton ingalbenit de atata reciclare… Intai se perforau, cu toate cele zece degete, musai. Aveam cate o ora pe saptamana pentru genul asta de coregrafie, cu profesor dedicat si prezenta absolut obligatorie. Cand totul era bine perforat, sa dadeau toate, in teanc, la verificat. Apoi se corectau erorile, reperforandu-se alte teancuri de carton ingalbenit. Si tot asa pana cand teancul de cartele era declarat „pasabil”.

Continuă lectura

O poveste ratata

Imi plac ideile originale, chiar daca vin din patrunizmile altora. Evolutia are nevoie de sange proaspat. Din pacate pierderile sunt inca enorme. Initiative originale zac esuate una peste alta , deseuri secatuite de esenta originala printr-o groteasca punere in aplicare. Sau poate o esenta originala creata practic dintr-o pura intamplare? Un fel de „cat pe ce” deja ratat in contactul cu concretul pus in practica. Mutilata de reguli si rigori intepenite, creativitatea moare incet dar sigur.

Continuă lectura