Etichetă: praf

Și tot așa

Bloger Abisuri5 comentarii

@ Noah van de Wetering

Nu știu ce anume și nici în ce sens anume și nici măcar de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și nu știu de ce atât de alb căci albul doare, orbește, strălucește și nu știu până când atât de alb și până unde atât de alb și cât de mult atâta alb și cât de profund atât de mult și pierd la un moment dat sensul și pierd și timpul și punctul și spațiul și praful și rămâne nimicul să umple totul și tot așa până când cineva spune ceva și ciulesc urechile la acel ceva și mă pune pe gânduri acel ceva și uit de alb și de praf și de sens și încep să contrazic în gând și caut argumente în gând și uneori găsesc argumente și alteori nu și nu știu ce anume și nici în ce sens anume și nici măcar de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și nu știu de ce atât de alb căci albul doare, orbește, strălucește și nu știu până când atât de alb și până unde atât de alb și cât de mult alb și cât de profund atât de mult și pierd la un moment dat sensul și pierd și timpul și punctul și spațiul și praful și rămâne nimicul să umple totul și tot așa până când cineva râde și încep să râd de râsul lui și să mă mir de râsul meu și să continui să râd fără să știu de ce și să-i fac pe alții să râdă fără să știe de ce, să se întrebe ce anume și în ce sens anume și de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și tot așa

Cum scârțâie ușa ?

Bloger AbisuriLasă un comentariu

Uşa scârţâia a timp, a veac măturat de ani. Scârţâia diferit în funcţie de chef. Când scârţâia, uşa lăsa o umbră în urma ei. Umbra avea şi ea povestea ei. Umbra era mai prelungă sau mai puţin prelungă în funcţie de ceas. Era un ceas de perete cu cuc. Cucul scotea nişte sunete ciudate, scârţâite si ele. Nu-ţi dădeai seama  că e uşa sau cucul.  Veacul el, trecea oricum, scârţâind şi el ca tot restul.

Citește în continuare „Cum scârțâie ușa ?” →

Sufletul lucrurilor

Bloger Abisuri11 comentarii

Si-aveau lucrurile de povestit o gramada. Se zvonea cum ca toate ar apare atunci cand le va fi dat sa apara si lumea parca innebunise de atunci, o panica neanuntata taia si spanzura, fire de praf, aschii marunte, bucati fine de ceara, scame de tot felul. Si inca cate si mai cate.

Citește în continuare „Sufletul lucrurilor” →

Niste oameni

Bloger Abisuri8 comentarii

I-am zambit defapt fara sa vreau. Cand m-a privit curios, mi-am mutat privirea un pic pe langa, ca si cum il privisem doar din intamplare. Daca ma intreba ceva, ma gandeam sa-i laud culoarea, o minciuna onorabila la urma urmei. Nu mi-a placut niciodata albastrul dar asta numai cei ce ma cunosc o stiu. Din fericire nu m-a intrebat nimic, a trecut pur si simplu pe langa mine cu niste pungi de rachita goale intr-o mana tarsaidu-si in lehamite niste slapi vechi prin praful fin din parking.

Citește în continuare „Niste oameni” →

Lipsa

Bloger Abisuri13 comentarii

Credeam ca mai dispun de cateva duzini bune de cuvinte inca noi-noute, puse deoparte pentru zile negre. Am ajuns dis-de-dimineata la birou si am gasit doar vidul ingropat sub o stiva dezordonata de hartii suprapuse aleator si acoperit de un praf subtire si bej pe care nici femeia de servici nu indrazneste sa-l mai turmenteze de cand mi-am expus odata pararea in fata ravagiilor lasate in urma-i de o simpla carpa folosita si rasfolosita.

Citește în continuare „Lipsa” →