Și tot așa

Nu știu ce anume și nici în ce sens anume și nici măcar de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și nu știu de ce atât de alb căci albul doare, orbește, strălucește și nu știu până când atât de alb și până unde atât de alb și cât de mult atâta alb și cât de profund atât de mult și pierd la un moment dat sensul și pierd și timpul și punctul și spațiul și praful și rămâne nimicul să umple totul și tot așa până când cineva spune ceva și ciulesc urechile la acel ceva și mă pune pe gânduri acel ceva și uit de alb și de praf și de sens și încep să contrazic în gând și caut argumente în gând și uneori găsesc argumente și alteori nu și nu știu ce anume și nici în ce sens anume și nici măcar de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și nu știu de ce atât de alb căci albul doare, orbește, strălucește și nu știu până când atât de alb și până unde atât de alb și cât de mult alb și cât de profund atât de mult și pierd la un moment dat sensul și pierd și timpul și punctul și spațiul și praful și rămâne nimicul să umple totul și tot așa până când cineva râde și încep să râd de râsul lui și să mă mir de râsul meu și să continui să râd fără să știu de ce și să-i fac pe alții să râdă fără să știe de ce, să se întrebe ce anume și în ce sens anume și de ce anume și de ce numai atunci sau numai din când în când sau mult timp nimic și nimicul praf și praful puncte și punctele spații și spațiul alb și albul lung și albul lat și tot așa

Cum scârțâie ușa ?

Uşa scârţâia a timp, a veac măturat de ani. Scârţâia diferit în funcţie de chef. Când scârţâia, uşa lăsa o umbră în urma ei. Umbra avea şi ea povestea ei. Umbra era mai prelungă sau mai puţin prelungă în funcţie de ceas. Era un ceas de perete cu cuc. Cucul scotea nişte sunete ciudate, scârţâite si ele. Nu-ţi dădeai seama  că e uşa sau cucul.  Veacul el, trecea oricum, scârţâind şi el ca tot restul.

Continuă lectura

Un azi – ieri

E ca şi cum am face trei
Unu şi cu unul şi cu noi
Eu aici,
Un pas în doi,
Tu undeva-altundeva
Pierdut din vedere
Între cifre lipsite de semnificaţii
Şi ani
Şi durate întinse – elastic
Culori prăfuite de timp
Şi îngropate sub cuvinte-arc.
E ca şi cum am devenit deja ieri

 

Aşa îmi vine câteodată

Îmi vine să va iau la palme pe toţi, să vă tăvălesc prin aburul serii, să va agăţ în cuiul uliţei, să va umpleţi de praf, să vă bat în cap cu un soare pufos, cu dinţi de ciocolată şi zâmbet mult prea larg pentru luna lui cuptor, îmi vine să vă dau în cap cu toate iluziile, una câte una, una după alta, de la cea mai mică, mică de tot, până la ultima, iluzia ultima, capacul iluziilor, utopia gurii căscate la cer în aşteptarea ploii, turbarea ochilor larg deschişi în faţa norilor negri, de ploaie, îmi vine să vă trag la răspundere în ordine alfabetică, să va demonstrez negru pe alb că gura târgului adevăr grăieşte, îmi vine să vă deschid ochii larg, cât o lume şi să va las până v-o veni mintea la cap, îmi vine să vă iau toţi pereţii, să vă las aşa, de capul vostru, voi cu capete cu tot într-un lan de grâu, voi cu capete cu tot, cu ţânţari cu tot, voi cu bubele voastre întinse pleaşcă una lângă altă, îmi vine să va iau toate alifiile să vă las asa, dezgoliţi de remedii, să simţiţi mâncărimea până la os, îmi vine să azmut stâncile pe voi, valurile pe voi, pietricelele fine pe voi, îmi vine să dau în voi cu arici de mare, cu meduze moarte purtate de curenţi turbaţi, îmi vine să vă aburesc măştile cu aburul serii, să va las să vă credeţi vânt, să va simţiţi buric, să va arătaţi tanc.

Îmi vine să nu fiu ca voi.

(Dincolo de aparenţe)

Niste oameni

I-am zambit defapt fara sa vreau. Cand m-a privit curios, mi-am mutat privirea un pic pe langa, ca si cum il privisem doar din intamplare. Daca ma intreba ceva, ma gandeam sa-i laud culoarea, o minciuna onorabila la urma urmei. Nu mi-a placut niciodata albastrul dar asta numai cei ce ma cunosc o stiu. Din fericire nu m-a intrebat nimic, a trecut pur si simplu pe langa mine cu niste pungi de rachita goale intr-o mana tarsaidu-si in lehamite niste slapi vechi prin praful fin din parking.

Continuă lectura

Ata

Am aţa asortată la cerinţe, paşii mi-s încolăciţi, rândurile rare, de-a valma unul peste altul, exprim puţin, gândesc mult, economía de cuvinte mi-e compatibilă cu epoca. Se zice creştem în jos de câtăva vreme, valoarea se pierde odată cu minusul, monezile circulă sfărâmând zero-uri după zero-uri.

Continuă lectura