Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin

Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin, mă împingeau diverşi pe la spate “dă-te şi tu în rând cu lumea, fă şi tu ca şi cum lumea ar fi tu şi ca şi cum şi tu ai putea fi parte din ea” îmi spuneau diverşi inşi, feţe lungi, prelungite, cearcăne adânci, “în rând cu lumea”. Ascultam sunete piţigăiate privind doar ploaia cum cădea, lipicioasă şi udă. Priveam astfaltul gri şi-mi continuam taciturnă, înverşunată, crezul “nu-mi dădea să mă dau ieftin şi nici ieftină” aş fi vrut să mă dau doar la adevărată mea valoare, valoarea “ieşită din fabrică”, valoarea calculată corect, conform formulei, uitasem formula, inşii din jur mă priveau hămesiţi, nici ei nu mai ştiau formula, ei ştiau doar calea, calea o învăţaseră pe de rost “acolo unde toate sunt ca şi scoase din uzina” îmi şopteau inşii de pe margine, glasuri apoase, paşi siguri si duri.

Continuă să citești Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin