Simonique

I-am remarcat mai intai de toate pantofii, pantofii de papusa, „ratoi” ar zice unii, „pantofi doar confortabili” ar putea fara nici urma de eroare afirma altii. Apoi i-am simtit privirea, genul acela de privire de artist – da, imi place sa cred ca se pot categorisi pana si privirile – un pic nauca, un pic pe langa toate cele lumesti, planata, perfect dezinteresata de decor, privirea aceea cumva paralela cu toti si cu toate, cumva putin pe langa realitate, fix la limita intre betie si trezirea din betie.

Continuă să citești Simonique

Atingere

„Nu atinge decat cu privirea! Ce ti-am spus? Nu atinge decat cu privirea”. Aiurea-n ciuperci ! Pustiul – vreo 2 ani, maximum – alage la intamplare un sul colorat de impachetat cadouri, il aseaza pe dusumeaua lustruita si il calca in picioare. Odata, de doua ori pana il vede tipa din spatele meu de la coada, si ii re-fredoneaza, pe un acelasi ton autoritar :”Nu atinge decat cu privirea! Ce ti-am spus ? Nu atinge decat cu priverea!” Si cam atat. 

Continuă să citești Atingere