Cuvintele cădeau late
Îmbrăcând sentimente lungi
Senzaţii reci adunau picuri
Pic-cu-pic se construiau conştiinţe
Ploua cu adeverinţe…
Cuvintele cădeau late
Îmbrăcând sentimente lungi
Senzaţii reci adunau picuri
Pic-cu-pic se construiau conştiinţe
Ploua cu adeverinţe…
Împingeţi prostia până la capătul răbdării, testaţi-i răbdarea răbdării insultând-o cu pauze dese, reţineţi-vă respiraţia de-a lungul prostiei, apelaţi la gard, apelaţi la pietre, aruncaţi cu ce vă pică la îndemână, simţiţi-vă şefi, simtiti-vă bine, împingeţi prostia dincolo de limite, impuneţi-va propriile limite, fabricaţi-vă regulile pe măsura prostiei „aici tăiem şi spânzuram, ordinea la alegere”, fiţi nimicuri, căutaţi-vă lupa, oferiţi-vă întru utilizare cu lupă cu tot, termen de garanţie depăşit, proclamaţi prostia drept vitamina bună la toate, înghiţiţi-o de trei ori pe zi cu trei pahare de apă, în trei poziţii diferite în funcţie de unghi şi perspectivă, testaţi-vă prostia pe toate părţile, declaraţi-o bun de utilitate publică, semnaţi în josul paginii şi simţiţi-vă mândru, nu vă uitaţi lupa, zâmbiţi vă rog, şi mâine e o zi la fel de publică, la fel de molipsitoare, spălaţi-vă paharele şi clătiţi-le bine, prostia se transmite !
Uneori cuvintele dor. Mai tare ca faptele. Impreuna cu faptele. Cuvintele dor cand sunt goale si grele si sunt aruncate din spatele zidurilor. Dor cand cad de sus si ajung repede, pe nepusa masa. Dor cand cad ilogic si rautacioase, cu multe argumente lipsa.