Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.
Etichetă: Psi
Scopul si mijloacele
Se spunea ca si-ar fi tinut un prohod cat o duminica ploioasa de iarna atunci cand, cu un aer funerar agatat de o spranceana, ar fi realizat intr-un sfarsit ca toate ideile oricat de bune si chiar lipsite de mirosul sumbru dar caracteristic al samburelui de initiativa, toate ideile il lasasera balta, mâl descompus in particule verzi suflat cu glazura mov pe margine si multe, da, chiar foarte multe regrete pe cat de autentice pe atat de tardive, sentiment descarnat de a dori ceva cu tot dinadinsul si nu a putea nici acoperit de un giuligiu bleu-marin aruncat fara intentie vadita si lasat acolo, tesut de calitate discutabila, fire vechi cu gauri mari, aspect cadaveric, tendinta putregai si-n rest doar un zambet, genul acela de zambet mortuar si vizibil molipsitor.
Falsidrama lui februarie
Cad bucati de astfalt fierbinte peste ganduri deocheate de babe fara dinti.
Lasati deoparte zapezile imaginare, lasati sa se zbantuie printre dintii moi spatii vide, spalate de prea multe ploi, mult prea multe ploi. Dati voie vanturilor sa stearga impresii, lasati in spatele impresiilor pauzele neconsolate, dati drumul ploilor, dati drumul vanturilor, lasati pauzele sa devina amintire. Scapati vremea din mana amestecandu-i anotimpurile, amagind timpurile, mangaiati-le trecerile cu promisiuni desarte, maine devenit ieri in spatele florilor de mar, albelor flori de mar amagite de vreme, consolate doar de vant.
Zen
Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.
Crutoane si creioane
Creioanele …
De la distanta aia as fi zis pe putin sapte, unul pentru fiecare dunga. Le numarasem pe degete, dungile, numaram si sorbeam imaginandu-ma copil sarac intr-o baraca uitata de lume. Asa imi placea sa ma imaginez, si saraca si lipita. Sorbeam fara prea mult zgomot desirand fasolea-n sapte bucati de consistenta indefinita, bucati de dimensiune fara dimensiune, fasole-crutoane, crutoane in forma de odata forma. Numarand printre bucati sapte dungi, una portocalie, una mov, restul verzi, cinci dungi verzi cat sa-ti imbrace privirea intr-un gust si gustul sa ti-l intoarca-n degradée. Sorbeam strangand din cand in cand din ochi, sa para dungile mai multe, cat mai aproape.
Era o ciorba taraneasca de fasole boabe, alba din gradina.
Acesta este doar un punct de vedere expus la lupa. Un punct de vedere inspirat de Psiluneala saptamanii in curs.
Antricot(ez) cuvinte
Cand am descoprit bait-ul era prea tarziu pentru a-i mai propune o definitie, carameliza(ta) sau mai putin. Dupa mintea mea cea creata definita de uni drept „o combinatie de opt-uri julien, de turnedo-uri arse pe toate partile, ganduri glasate si din cand in cand de idei iesite scrum de atata framantare„, dupa mintea mea cea creata numarul era depasit deja de semnificatia ansambului.
Termenul in sine nu semnifica mare lucru : continut fezandat depasit totusi de forma, pos de vita nobila pierdut undeva intre doua noduri, si mai presus de toate o utilitatea ce-i mai spala nitel pacatele, la foc inabusit asa cum ii sade bine lucrului nefacut de mantuiala.
Un pumn de clipe
Locuiesc langa un cimitir patrat umplut cu flori multicolore. Alerg in jurul unui cimitir cu porti mari, fier forjat, in general deschise. Privesc de sus un cimitir patrat, inundat de flori multicolore. Uneori bate vantul si atunci cimitirul patrat se alungeste putin pe la colturi. Ma opresc brusc, imi scot castile de pe urechi si ascult vantul privind florile multicolore. Niciodata nu mi-au placut florile de plastic, unele morminte au cruci si unele cruci au flori de plastic. Alte morminte n-au cruci deloc. Oameni, in general batrani, in general in noiembrie, aseaza buchete, in general crizanteme, amintindu-si, si apoi se urca in masini, in general mici si dispar.
Condur(ul) fermecat
Nasul era oribil
Zacea scurgandu-se
Rosu-fals
„Falsitatea e o stare de spirit”
Izvorul dindaratul gandurilor
Stau cu ochii în tavan și număr crăpături fine. Pe la douăzeci și ceva mă opresc din numărat și-mi imaginez că umplu o găleată roșie cu apă, că adaug puțin detergent de podele, că înmoi mop-ul zmotocit în apa fierbinte și că, în cele din urmă, reușesc cu chiu cu vai, să scot dunga de pe podea.
Mica poticneala
Trecand intre doua secunde strans lipite, m-am poticnit deodata timp de alte doua secunde strans lipite. Am privit drept inainte nestiind in ce directie s-o apuc si am asteptat sa mi se aseze gandurile unul peste altul.
Abisuri 