@ Elijah Hiett
Îmi place să adun cuburi
Și să le număr colțurile
Uneori îmi dă cu,
Alteori fără.
Fiecare excepție de la cub
O marchez cu un punct
Și apoi las negrul să curgă
Până se termină punctul
Într-o virgulă …
Etichetă: punct
Până la ultimul punct
@ Sam Headland
Există acea nevoie de a apuca firul şi a continua, dincolo de reguli şi anumite principii, dincolo de pretexte există principiul numărul unu, principiul tuturor principiilor, există acea nevoie de a continua de acolo unde n-a fost să fie sfârşit, de acolo unde a fost să fie trăire şi sentiment, există acea nevoie de a re-crea starea, starea aceea unică, depăşirea prin contra-argumente, prin contra-antibiotic şi anti-infecţie, există acea nevoie de a retrăi în buclă punctele până la ultimul punct, ultima prestanţă, depăşirea cercului, ieşirea din cerc, există acea nevoie de senzaţie, senzaţia propriilor senzaţii descătuşate de scop, primul şi ultimul scop, există acea nevoie de a străpunge limite netrasate decât de tine, de a trece peste liniile imaginate doar de alţii, există acea nevoie de confruntare, tu cu imaginea ta prin prisma celoralti.
Până la un punct
Ce-mi place să mă smulg din mine
Până la un fir depărtare
Și apoi să uit de virgulă
Până la un punct
Dincolo de tot.
Amin !
A sosit şi ziua „aia” în care să nu mai adun, să nu mai scad, ziua „aia” în care să constat, da, doar să constat cât de strâmb e totul. Cât de deformaţi de propria-mi ideea despre oameni sunt oameni, cât de deformată de propria-mi idee despre mine sunt eu.
Un detaliu nesemnificativ
Era un complement, un adaos neglijabil şi neglijat, era un pic mai mult că alţii dar nu „suficient de”, nu până la limita standardelor, exista în umbră altora, nu spunea decât foarte rar ceva şi atunci neîntrebat, neascultat, era ignorat, trecut cu vederea, lăsat în umbra lui din umbra celorlalţi, era un substitut, „omul în cazul în care”, era viciul provocat umbrei şi dependenţa dată de lipsa ei, era un mic şi nesemnificativ „eu”, era şi punctul şi virgula, era cireaşa , era uneori reperul alteori ţelul.
Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul
Priveşte esenţa vidului, punctul înconjurat de amintiri, priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul : convorbirile cu sens sau fără, monologul, întrebările fără răspuns posibil, priveşte răspunsurile fără întrebare, treci dincolo de însemnătatea punctului, dă pagina, e făcută dintr-o hârtie fină, e făcută să fie dată, nu provoca emoţii, stârneşte doar cuvintele, mai ia o înghiţitură, priveşte paharul, ignoră-i petele, nu există transparenţă absolută, scoate din dioptrii şi fă „ca şi cum”, priveşte în jurul punctului, ascultă lumea, notează-i preferinţele, se caută cuvintele moi, cuvintele plastelină, cuvintele îndoite de vânt, se cer propoziţii cu final, fericit sau nu se doreşte finalul, înainte de toate finalul, priveşte cum cresc puncte în jurul punctului, totul e molipsitor, aproape totul.
Citește în continuare „Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul”
Aparenţa melcului devenit punct
Aparenţele îi dădeau dureri de cap, fix între sprâncene, mai întâi sprânceana stângă, fix lângă tâmplă, mai apoi mijlocul frunţii, vârful nasului, mai apoi sprânceana dreapta, urechea dreapta, ochii, în jurul ochilor.
Imposibilitatea virgulei
Noua ne plac acele sentimentele
Compuse doar din imagini si semne
Mai intotdeauna sentimentul punct
Dar practic niciodata sentimentul virgula.
Translucid
Povestilor
Exista unele povesti povestite de imagini.
Exista unele povesti povestite de cuvinte, prelungite de senzatiile din spatele cuvintelor.
Exista insa unele povesti care nu trebuiesc povestite nici prin imagini si nici prin cuvinte. Doar tacandu-le le garantam dreptul la eternitate.
Inconsistenta lumii a clatinat principii, doborandu-le pe unele, ingropandu-le pe altele de ce am mai persista in a nu-i accepta si partile bune ?
Abisuri 