Cub

Îmi place să adun cuburi
Și să le număr colțurile
Uneori îmi dă cu,
Alteori fără.
Fiecare excepție de la cub
O marchez cu un punct
Și apoi las negrul să curgă
Până se termină punctul
Într-o virgulă …

Anunțuri

Un detaliu nesemnificativ

Era un complement, un adaos neglijabil şi neglijat, era un pic mai mult că alţii dar nu „suficient de”, nu până la limita standardelor, exista în umbră altora, nu spunea decât foarte rar ceva şi atunci neîntrebat, neascultat, era ignorat, trecut cu vederea, lăsat în umbra lui din umbra celorlalţi, era un substitut, „omul în cazul în care”, era viciul provocat umbrei şi dependenţa dată de lipsa ei, era un mic şi nesemnificativ „eu”, era şi punctul şi virgula, era cireaşa , era uneori reperul alteori ţelul.

Continuă lectura „Un detaliu nesemnificativ”

Până la ultimul punct

Există acea nevoie de a apuca firul şi a continua, dincolo de reguli şi anumite principii, dincolo de pretexte există principiul numărul unu, principiul tuturor principiilor, există acea nevoie de a continua de acolo unde n-a fost să fie sfârşit, de acolo unde a fost să fie trăire şi sentiment, există acea nevoie de a re-crea starea, starea aceea unică, depăşirea prin contra-argumente, prin contra-antibiotic şi anti-infecţie, există acea nevoie de a retrăi în buclă punctele până la ultimul punct, ultima prestanţă, depăşirea cercului, ieşirea din cerc, există acea nevoie de senzaţie, senzaţia propriilor senzaţii descătuşate de scop, primul şi ultimul scop, există acea nevoie de a străpunge limite netrasate decât de tine, de a trece peste liniile imaginate doar de alţii, există acea nevoie de confruntare, tu cu imaginea ta prin prisma celoralti.

Continuă lectura „Până la ultimul punct”

Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul

Priveşte esenţa vidului, punctul înconjurat de amintiri, priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul : convorbirile cu sens sau fără, monologul, întrebările fără răspuns posibil, priveşte răspunsurile fără întrebare, treci dincolo de însemnătatea punctului, dă pagina, e făcută dintr-o hârtie fină, e făcută să fie dată, nu provoca emoţii, stârneşte doar cuvintele, mai ia o înghiţitură, priveşte paharul, ignoră-i petele, nu există transparenţă absolută, scoate din dioptrii şi fă „ca şi cum”, priveşte în jurul punctului, ascultă lumea, notează-i preferinţele, se caută cuvintele moi, cuvintele plastelină, cuvintele îndoite de vânt, se cer propoziţii cu final, fericit sau nu se doreşte finalul, înainte de toate finalul, priveşte cum cresc puncte în jurul punctului, totul e molipsitor, aproape totul. 

Continuă lectura „Priveşte punctul şi imaginează-ţi tot restul”