Mă storc între două treceri, pendula bate, bat odată cu ea, ameţită caut miezul ziei şi mă trag la umbra mintelor, aştept orele, le aştept trecerea, număr rar şi privesc trecerile altora, zgomot mult, între două zgomote se trânteşte uşa, mă storc în continuarea zgomotului, în continuarea uşii, mă preling picuri, sorb din ceaiul cald, deschid uşa şi închid imprimanta, pendula bate, bat odată cu ea texte fără ţintă, ţinte fără puncte, puncte şi spaţii, bat cu degetele în birou, strig minutele, strănut, sorb din nou, lichid fierbinte şi galben, bat litere şi amestec cifre, dau pagina, dau reset, dau să fug, dau peste uşă, dau năvală, uşa nu vrea, uşa picură clanţa, clanţa nu şi nu, bat orele la cap, iau aspirina, topesc aspirina, înghit aspirina, număr trecerile, mă închide uşa cu clanţă cu tot, picur minutele sorbind din lichidul galben, amestec, înghit cu noduri, mă caut de şerveţel, şerveţelul este, strănut şi mă duc.
Etichetă: raceala
A naibii intamplare
A naibii intamplare – intamplarile astea se intampla pur si simplu cand iti e lumea mai repede – a naibii intamplare, vine si nu mai vrea sa plece, te plezneste pur si simplu, mai intai o stare alternativa, relativ paralela, relativ stare, mai apoi iti ranjeste cu un zambet alb si rece – rece transpirat – sub un soare cu dinti „care primavara?” – si apoi te lasa prada … intamplarii „te obisnuiesti tu, ne obisnuim cu toate”.
Amestecuri
La un moment dat, pe la mijlocul zilei, cineva a inceput sa arunce cu diverse idei, unele dupa altele, fara legaturi aparente si altcineva le-a combatut cu varf si idesat pana la ultima picatura de cafea. N-am retinut prea multe detalii, am prins doar ideeile, le-am testat posibilitatile si apoi le-am lasat sa-si vada de ale lor, in definitiv perfectiunea e un concept pe care nimeni nu-l poate dovedi. Doar calitatea amestecului e esenta evolutiei.
Umed
Fac ce face mai toata lumea in jurul meu, tusesc scurt cu fata ingropata in gulerul dublu al pulover-ului gri cumparat de la solduri saptamana trecuta. Fac ce face mai toata lumea in jur, inaintez zgribulita prin vantul rece de sfarsit de iarna ascultand raceala inconjuratoare tanguiandu-se ca un cor pribeag ramas fara dirijor.
Dansand
Exista zile in care ai vrea sa poti lua o piatra din cerc si sa o poti arunca la intamplare, departe de cercul pietrelor-semene, departe asimetric, departe oriunde, departe ne-cerc. Exista zile in care ai vrea sa cauti cu disperare un ac in carul altora, pana la epuizare, zile in care ai vrea sa poti gasi acul intr-un sfarsit si sa poti intepa cu ura norul pana la scurgerea totala de stropi.
Zombie
Sunt zombi. Stiti, acea sezatie in care ai impresia ca gandesti doar cu degetul mic de la piciorul stang si ala din cand in cand in pauza. Senzatia aia tampita cu care te trezesti pe nepusa masa, taman cand iti e lumea mai draga si te descoperi miscandu-te in cerc in timp ce altii incearca sa se miste in rotocoale fumate de pe margine cu nesat de un urias picat din cer pe nepusa masa in mijlocul unei gloate in miscare brawniana.
Abisuri 