Uneori port un dialog ciudat. Eu cu mine. Eu întreb, eu răspund. Şi răspund intentionat pe lângă. Sau „peste poate”. Sau fix pe dos. Ca să mă mir de mine. De capacitatea mea de a nu ţine calea dreapta.
Etichetă: raspuns
Bucla
Merg cu ochii inchisi printre senzatii, lasand unicitatea pe seama celorlalti, considerand doar ca repetivitatea e probabil statistic prezenta, pentru cine are ochi sa o vada.
Pe baza principiului cardinalitatii multiple intre forma, continut, senzatii si interpretari consider viata ca un rezervor nelimitat de « de toate pentru toti, in vrac » si aplic « per global » postura « nisnai-ului » in ceea ce priveste relativitatea propriului adevar « o fi, dar cine poate dovedi ca inversul nu-i cel putin la fel de valabil ? »
Uneori sunt transparenta
Simteam transparenta
Cumva dincolo de limite
Intre o scurgere si un pic
Tot restul parea suspendat
De o decizie oarecare.
Abisuri 