Într-un sfârşit dar i-a ieşit

Se face că plouă. Închide ochii, îi ţine strânşi. Până dispare găleata. Şi toţi picurii . Da, toţi picurii. Se aud sunete moi. Nu ştie ce-s alea sunetele moi, aşa-i sună. Doar moi. Un fundal sonor de sunete cu faţa la cearceaf.

Continuă să citești Într-un sfârşit dar i-a ieşit

Reclame

Previziuni

Unii imi spun ca lucrurile se intampla oricum si eu tind sa-i cred pe cuvant. Am invatat sa ghicesc firul lucrurilor de la primul pas al zilei. Am invatat sa ma las purtata de ordinea lor predefinita in cautarea unei destinatii impuse. Cuminte. Astazi, dis-de-dimineata, firele-mi pareau zglobii si verzi pana mi-am dat seama ca n-as fi putut cu nici un chip rata o intoarcere de ultim moment, o intoarcere obtuz-cracanata, nu mai mult de sase pasi dus-intors dar totusi intoarcere.

Tind sa cred unghiul respectiv si-a cam fortat limitele impuse, amestecand firele, ghem, si impunandu-le o revizie globala a strategiei pe termen scurt.  

Continuă să citești Previziuni

Tentatia milei

Dintotdeuana m-am lasat purtata de empatia generata de situatiile grave. Si dintotdeauna mi-am calificat genul asta de gest drept slabicune, un fel de „defect de fabricatie” care m-a impiedicat de extrem de multe ori sa raman cat de cat obiectiva si neimplicata. Nu ma pot da si basta neinduiosata de raul celorlalti. Suferinta celorlalti, sub orice forma s-ar putea ea intruchipa, ma doare.

Continuă să citești Tentatia milei