Si continuam sa merg ascultand, privind, rastalmacind. Si continuam sa simt, sa-mi imaginez interpretand semnificatiile, gresind semnificatiile, acceptand semnificatiile, adaugand cozi semnificatiilor, puncte semnificatiilor, virgule zambetelor, potentialelor zambete, potentialelor posibilitati abia ghicite, date de inteles de tonalitatea consoanei, putin prea apasate, de finetea vocalei, prea fina, neadecvata nuantei generale si totusi atat de tonalitate.
Etichetă: realitate
Povestilor
Exista unele povesti povestite de imagini.
Exista unele povesti povestite de cuvinte, prelungite de senzatiile din spatele cuvintelor.
Exista insa unele povesti care nu trebuiesc povestite nici prin imagini si nici prin cuvinte. Doar tacandu-le le garantam dreptul la eternitate.
Inconsistenta lumii a clatinat principii, doborandu-le pe unele, ingropandu-le pe altele de ce am mai persista in a nu-i accepta si partile bune ?
Departarea
Departarea mi-o doream cu orice pret pe cand eram mica si inocenta. Ma simteam mult prea inchisa in colivia mea aurie si mult prea ascunsa lumii aventuroase si atat de altfel pe care o percepeam zi de zi din dar doar din spusele altora. Sa zicem ca aveam pe vremea aceea o imagine deformata de transpunerea realitatii altora in realitatea personala.
Vorba dulce … e pe moarte
Viata mea virtuala nu este ipocrita. Pentu ca nu m-as putea niciodata transforma intr-un mod complet si de nerecunoscut indepartandu-ma de autentica si mult prea cunoscuta-mi starea de a vedea si de a simti lumea. Ma intreb de multe ori cine se poate ascunde in spatele vorbelor pe care mi le citesc si mi le interpretez citindu-i pe ceilalti ?
Verticalitatea adevarului interior
N-am putut niciodata sa ma mint cu adevarat. Din aceasta stare de fapt mi s-au tras ceva epitete evocatoare : „esti mult prea naiva , lumea in care traiesti nu iti va pune niciodata nimic pe tava, iti va trebui ceva tupeu ca sa o poti infrunta”. In ciuda sfaturilor aruncate de unii si de altii , am continuat sa raman atasata de verticalitatea mostenita de la cei ce astazi nu mai sunt, acea verticalitate inoculata picatura cu picatura de cei ce stiau atat de profund ca rodul nu se prinde intotdeauna din prima incercare.
Supravietuire improbabila
Am reusit sa supravietuiesc vietii. Pana acum 5 minute cand realitatea din jurul meu a inceput sa prinda, incet, incet , forma. O forma straina de tot ceea ce cunoscusem pana acum 5 minute si o eternitate. Initial doar un contur delimitat de ramasitele ideilor preconcepute, inradacinate adanc in celalata realitate, cea prea utopica pentru a putea dura la nesfarsit.
Defazaj
Uneori am impresia ca ma misc cu incetinitorul, ca realitatea trece prea repede pe langa mine, nelasandu-mi timpul necesar construirii unei perceptii in profunzime, impiedicand traducerea intr-un limbaj interior, in ritmul meu interior.
Abisuri 