Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să …

Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să urlu în gura mare „a înflorit lavanda”. Mă bucur în şoaptă înghiţindu-mi cuvintele, mă înec în movul ăla profund şi mă plâng de prea mult soare. Spicul acela cu mov în capăt este subiectul meu de predilecţie azi şi mâine şi poate toată săptămâna. Pe cine mai poate interesa în asemenea măsură un spic verde cu mov la capăt? În niciun caz pe vecinii de la patru. Ei au alte subiecte de prelecţie. Copii lor tropăie şi plâng şi zbiară, zgomotele copiilor crapă geamurile groase şi perna cu puf şi înfundă şi mai tare degetul ăla afundat în ureche.

Continuă lectura „Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să …”

Anunțuri

Balena

Parcă-aş fi vorbit eu. Ca să vezi ! Şi mie mi s-a făcut frică de balene. De când am realizat cât de mult oxidează sucul gastric. E indicat să ieşi din când în când să vezi ce face „lumea a treia”. Sau a doua. În fine,  să vezi ce face lumea aia pe care toată lumea o arată cu degetul. Dacă nu ieşi să vezi ce şi cum rişti să te strici. Adică să rămâi în circuit închis, tu cu regulile idioate ale celorlalţi.

Continuă lectura „Balena”

Am scos lupa

Creai polemici din cratime, pauzele te inspirau ca şi punctele, sfărâmai gânduri în patru şi apoi le puneai la loc, aleator, un tot indescifrabil, neterminat, goluri în căutare de conţinut, conţinut răstălmăcit între o lungă pauză şi un punct. Creai polemici jucându-te cu tine, cu eu-urile tale, provocând eu-rile celorlalţi la conversaţii în cerc restrâns, dându-le de înţeles punctul, „i” -ul de sub punct, sugerai doar direcţia, cuvintele îţi erau spadă şi lipsa butoanelor pavăză, nu certai cu degetul atârnat în aer, spuneai doar că tu ai fi făcut altfel, cu exemple cu tot argumentai diferenţele ne-insistând, aruncai şi apoi plecai, îţi lăsaseşi alt joc neterminat, reveneai totuşi şi apoi  culegeai.

Continuă lectura „Am scos lupa”

Jurnalul adolescentului trecut

“Pe vremea mea” nu existau tentatii tangibile la tot pasul. “Pe vremea mea” existau doar frustrari de tot feluri si multe, multe vise. Si eu ma incapatanam sa-mi spun ca in definitiv ceea ce conteaza cel mai mult este senzatia trairilor – chiar si imagínate – mai mult chiar decat finalitatea actului in sine. Si am supravietuit o buna bucata de timp ca o mladita. Eu intrebam, eu raspundeam.

Continuă lectura „Jurnalul adolescentului trecut”

Dezagregare

Sunt in mijlocul unui proces de dezagregare. Ripostez intr-o viteza limitata de capacitatea definita si las restul sa treaca, se aduna teanc in stanga, teancul creste vazand cu ochii, varful imi ajunge la glezna, se alatura unii si altii, se iau dupa unii si altii, sunt minim trei, unul ii copiaza pe ceilalti doi, ceilalti se iau dupa primii trei, teancul creste-n ritm vioi, varful imi ajunge la buric, metaforele n-au trecere, minus douazeci-si-doi – si ce daca, la urma urmei imi sunt singurul partener fiabil – aleatorul are limitele lui, apar in general de la mijloc in jos, cinci clik-uri, toate castigatoare, reusita maxima dar numarul e mult prea mic, inghit reguli cu polonicul, am ripostat dar experienta-mi sopteste ca in general e cam degeaba, teancul creste in mod vioi, varful imi ajunge la sprancene, infulec in continuare date si fluxuri brute, incerc schite degeaba, ligura a devenit polonic si polonicul oala.

Sunt in mijlocul unui proces de dezagregare si e abia luni…