Aveam conştiinţa meteo-sensibilă

Aveam conştiinţa meteo-sensibilă, n-o remarcasem din prima, îmi dădusem seama doar târziu, într-o după amiază ploioasă de mai, vântul îmi şuiera lung pe după urechi, ferestrele nu mi se închideau bine, le-aş fi lipit „să vadă şi ele cum e” dar mi-era cumva milă, erau nişte ferestre bătrâne care ştiau multe, văzuseră multe la sticla lor, mi-ar fi putut ferestrele astea număra viaţa pe degetele de la mâini şi de la picioare însumate.

Continuă să citești Aveam conştiinţa meteo-sensibilă

Verde-rosu

La un moment dat mi-a spus sa ma uit in stanga, m-am uitat miscand si gatul in directia geamului, mi-a spus sa misc numai ochii, mi-am intepenit gatul si m-am executat. Apoi mi-a spus sa ma uit in dreapta spre sala plina ochi de scaune cu picior greu, metalic, asezate in jurul unor mese dreptunghiulare cocotate ca niste barzoi maturi undeva de la mijloc in sus. M-am executat si de data asta, impunand gatului o postura nefireasca, un fel de incolacire in jurul propriilor limite pana nu demult necunoscute.

Continuă să citești Verde-rosu

Trecere

Drumuri lungi in trecut bat apa contra curentului. Contrasens improbabil. Salturi ratate in timp, buclele nu pot avea unghiuri drepte. Drumuri lungi si negre, faruri de diverse culori. Rosul predomina cu nasul pe sus. Acolo e aer curat. O cruce undeva departe si sus bantuie printre stele. Noroc cu cerul senin, asteptarea pare fuga. Cinci ore de somn  si realitatea zgandare limita acceptabilului. Inapoi accelerat intr-o numaratoare nedorit inversa. Ger topit in patratele fine, globuri blege si triste.

A trecut si de data asta.