Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile

@ Ravi Roshan

Mă întrebai ce se întâmplă cu oamenii
Transformați în aripi
Și eu mă gândeam un pic
Și încă un pic
Și când se termina picul
Răsărea luna și-ți spuneam
Că în acest caz
Ar trebui reinventat rozul
Căci orice transformare
Are un punct de plecare

Continuă să citești Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile

Reclame

Leucoplastul roz

Green hummingbird flying mid-air in the wild

@ Hawin Rojas

Eu credeam că toţi oamenii au aripi
Aripi din acelea lipite cu leucoplast roz
Aripi una cu sufletul
Aripi în continuarea sufletului
Sufletul oamenilor
Tu îmi spuneai să nu mai pun atâta suflet
În aripile oamenilor
Aripile nu-s altceva
Decât un leucoplast roz
Lipit, dezlipit şi apoi îndoit şi aruncat la coş
Cu oameni cu tot.

Lanţul slăbiciunilor

Îl strângeau minutele, orele, zilele intraseră la apă cu el cu tot, îl durea calcarul, zgâriindu-i timpanele îl îmboldeau contextele „găseşte”, el cauta, i se scurgeau posibilităţile printre degete, arătătorul i se încovoiase de atâtea litere, cifre nesemnificative făcuseră baltă, el centrul bălţii, el raza redusă la un punct, el restul, el aproape nimicul, numărătoarea inversă dincolo de zero, el teoreticianul răpus de practică, el faţă în faţă cu zidul, griul dincolo de cuvinte, griul între două cărămizi cărămizii el, nuanţa scursă printre două cărămizi cărămizii, el în locul punctului, el spaţiul odată plin de posibilităţi „umplut arată altfel”, el cărămida dezgolită de gri, el zidul dărâmat de realitate, el faţă-n faţă cu el.

Continuă să citești Lanţul slăbiciunilor