Mutat aici
Priveşti avioanele cum trec
@ Jordan Sanchez
Vrei, nu vrei, te obişnuieşti şi cu rutina. Îţi pui căştile pe urechi şi dai muzica la maximum. Şi apoi dai din cap în ritmul muzicii evitând oamenii şi privirile lor ciudate. Privirile lor mirate. Toate privirile. Nu-ţi place când te agaţă o privire, te simţi jenat şi contropit. Închizi ochii, aşa e mai bine, să se scurgă fără să se vadă. Să nu te întrebe nimeni de ce. Să te stingi între două strofe şi-un răcnet. Să dispari într-un tunel.
Ape tulburi, ape repezi
Cat sa masoare un picur? O dimineata obisnuita dintr-o saptamana obisnuita, in fata unei felii obisnuite unse cu un cutit obisnuit – cu varful doar putin indoit si lama tocita – , ornata cu un gem obisnuit si el ? De prune ?
Oda rutinei
Zilele marsaluiesc in sir indian grupate in saptamani si anotimpuri, aliniate perfect intr-o simetrie batatoarela ochi. Cadente ritmate, apucaturi repetate aproape la nesfarsit, aceasi cale, aceleasi priviri parasite de substanta, aceleasi mirosuri acre, aceleasi culori lipsa la apel, aproape aceasi eu, zi dupa zi, aproape aceasi ceilalti.
