Doisprezece-fix

Paseai prin omatul rece, zapada cadea in continuare, poteca era in formare, salcia batrana salciuia pe malul lacului inghetat. Ii priveai cu nesat frunzele alungite si te gandeai la reumatismele tale, iernatice. La intoarcere, tot pe laga lac, o vei scutura putin de cateva frunze alungite pe care le vei lua frumusel in punga de plastic cu un nume de marca pe care nu-l vei rosti si pe care le vei amesteca delicat cu boabe de migdal. De cateva sezoane bune te paste din cand in cand cate o gastrita rebela, cand simti ca vine incetezi orice activitate dar te-ai cam saturat de atatea pauze si tocmai de aceea o boaba doua de migdal anti-gastrita n-ar fi deloc rau venita, chiar si pe vreme de iarna.

Continuă să citești Doisprezece-fix

Ultima zi

Apa salcie cu o lingurita – cu varf – de cafea, putin zahar- ca eu nu pot si pace fara – si un pachet de vorbe infasurate cu panglica rosie. In fiecare dimineata – dis de dimineata – nici cocosii nu canta, nici greierii nu cuvanta, nici soarele nu roade. Numai noi si zgomotul tacamurilor inca ude, masa stearsa cu grija – de cu seara – untul bocna si dulceata de smochine luata din curiozitate dar pana la urma nu degeaba ca a meritat banii, un fel de dulceata de nuci dar putin altfel si putin de mai prin sud.

Continuă să citești Ultima zi