O toamnă pe gustul frunzelor

Îmi caut starea „aceea” cu lumânarea, calc peste toamnă cu egoismul dimineţii aburite, ignor frunzele, igor moartea tăcută a frunzelor, mă lipesc de culoarea frunzelor şi alunec visând. Miroase a fum, miroase a sâmbătă cu faţa la cearceaf, cer două pachete de paracetamol, continui să caut. Caut ochii oamenilor, oamenii nu mai au ochi, oamenii sunt pierduţi în ceaţa deasă, caut zâmbetele oamenilor, nu gasesc decât rictusuri, zâmbete bete, caut sentimente, privesc galbenul, privesc portocaliul, există un oarecare sentiment de toamnă, există un oarecare sentiment de sâmbătă, stau să cad între un trotuar prea înalt şi o frunză prea stoarsă, nu cad, mă bucur, zâmbesc idiot şi continui să caut, nu găsesc decât o toamnă pe gustul frunzelor. Moartă.

Poveste de iarna

Imi place frigul la nebunie. Ma raneste pana la os, ma scormoneste pana unde nici nu ma astept, ma readuce la viata si … punct si de la capat. Cand este peste masura mai iau un pulover si il pun peste, la peste patruzeci de grade nu prea am mare lucru la indemana.

Frigul imi este frate de sange, am crescut impreuna, ne-am alinat impreuna, am supravietuit impreuna, de la el mi se trag multe, si bune si rele.

Continuă să citești Poveste de iarna

Cu capul in jos

Ce fac cand n-am chef de impletit tampenii? Critic tampeniile altora in diagonala lunga dupa ce le-am citit in prealabil in diagonala scurta si am constatat ca merita efortul unui studiu aprofundat. Uneori incep chiar sa-mi impletesc propriile tampenii. Ca doar o viata am doar n-o s-o petrec degeaba.

Continuă să citești Cu capul in jos