Mai bine strangeam din dinti pana nu mai puteam si taceam naibii pastrandu-mi cuvintele la rece, pentru mai tarziu sau poate pentru niciodata.
Hai (la) noroc cu superblog
In general norocul da peste mine cand are EL chef. Uneori isi rateaza tinta si o lasa balta. Cand am EU chef sa dea EL peste mine nici vorba sa ma ia in seama, pare-se ca coada-i lunga si spagile groase. Mie mi-e cam sila sa dau spaga, ma incapatanez doar sa sper ca soarta-i uneori creata si undele-i uneori curbe si ondulate si toate acestea o pot lua odata si odata razna si-n directia mea.
„Singuratatea calului troian”
« Norocul si-l face omul cu mana sa » imi tot spunea bunica incercand sa-mi dea o noua perspectiva tristetiilor cotidiene. O priveam dorind sa o pot crede pe cuvant dar parca ceva in spatele privirii fortat aprobatoare imi spunea ca lucrurile nu pot fi chiar atat simple si la indemna oricui.
