@ Sharon McCutcheon
Şi mie mi-e cam dor
Mi-e dor de noi când construiam vise
Şi le scriam pe garduri cu cretă albă
Şi apoi le ştergeam să nu le vadă lumea
Şi le scriam din nou
Şi din nou
Până ni se termina gardul
Etichetă: sare
Multumesc pentru nominalizare
As vrea sa fiu intr-o astfel stare
Doar gadilata cu putina sare
Si poate piperata de la mijloc in jos
Atat cat sa piste varful limbii cu folos.
Pe mine cine ma opreste
Dincolo de ceata groasa, doar inca cativa stropi de ploaie, marunti, desi, imponderabili, cercuri rotunde pe astfaltul gri. In surdina se dezbat curente explicandu-se tendinte „mieux être malheureux d’être trop heureux que d’être heureux d’être trop malheureux”. Sau invers, ce mai conteaza.
Undeva la mijloc
Ieri stateam inca sprijinita de spatarul subred al scanului din bucatarie si rasfoiam pagini deja ingalbenite de timp. Geamul era aburit si afara ploua marunt. Lumea din jur era ingropata in ganduri si se ocupa cum putea. Fara calculatoare. Fara Internet. In general fara prea mare interes pentru televiziunea cu program redus. Eu stateam in cercul meu, rasfoiam alene pierduta in ganduri si priveam strada clatindu-mi din cand in cand ochii in apa siroaie. Cartea era mostenita din generatie in generatie si era lipita cu scotch. Paginile erau ordonate dupa ingredintele principale, dupa modurile de preparare si miroseau a multe rasfoieli anterioare. Nu stiam exact ce anume cautam, ma gandeam insa ca-mi voi gasi calea rasfoind pagini deja tavalite in timp.
Abisuri 