Și tot așa

Oamenii vin și se duc. Adică trec. Și uneori dispar. O iau pe scară în sus și nu se mai văd. Pe scara rulantă, pe partea stângă. Le privesc sandalele și unghiile colorate. Aici oamenii au mare grijă de picioare. La bază scării stătea odată un moș. Mă tot întrebam de ce fix acolo și mai ales cu ce scop. Moșul stătea și privea oamenii trecând.

Continuă să citești Și tot așa

Intre două trepte

Şi urcam, numărând până la 16. Şi număram gâfâind, pierzându-mă între două spaţii. Abia de urcam, peretele gol şi plin de găuri înghiţea lumina acră şi rece a neonului. Gâfâiam împleticindu-mă dizgraţios între două trepte prea înalte, peretele gol mă înghiţea încet, cu suflu cu tot, undeva cineva lăsase o uşă deschisă, se auzeau clinchete de pahare, o maşină de spălat mormăia înfundat, ajungeam la zero şi o luam de la capăt până la 16, peretele alb devenea gri şi griul estompa puţin găurile.

Continuă să citești Intre două trepte