Erai de multa vreme intr-o stare «afara din tine» , priveai obiectele din jur si constatai doar asimetria reliefului intre cele doua imagini. Ochiul stang iti povestea o poveste credibila, ochiul drept rabufnea din cand in cand plat. Ai fi vrut sa poti aduna cele doua povesti intr-o unica poveste contopita si apoi restituita drept suma senzatiilor declansate de fiecare parte, povestita cu lux de amanunte. Ai fi vrut sa exprimi ceea ce ceilalti nu puteau asculta, sa arati ceea ce ceilalti nu puteau observa, sa simti ceea ce ceilalti nu puteau stii. Ai fi vrut sa incerci marea cu degetul, sa dai la o parte perdeaua fina dar rezistenta a intrebarilor fara raspuns, ai fi vrut sa indraznesti fara sa-ti fie rusine nici de pasul facut, nici de zambetul putin fortat al multimii, cateva zeci de ochi curiosi, probabil nesatisfacuti, probabil dorind ceva mai mult, inca putin, doar atat cat sa merite toti banii. Ai fi vrut sa-ti poti juca propriul rol intr-o piesa nescrisa pentu tine.
Etichetă: scena
Dialog
Nu curgeau vorbe, lacrimile se uscasera de mult, curgeau doar siroaie de trairi. Priveam drept si adanc oamenii din fata mea. Fara sa vreau depasisem limita, „dincolo” spatiul era la liber, aparentele isi parasisera de mult formele, prea multul cuvintelor dadea semne de oboseala, si totusi … cate provocari in spatele non-cuvintelor. Incercam sa le prind privirea intr-o ipostaza oarecare. Incercam pe rand farmecul legaturilor directe, cate doua perechi de ochi en „tête à tête”, o secunda cat un camp, toleranta pusa la zid, violenta zdrobita de un toc tocit de prea multe incercari, cateva alte alternative, o identitate culturală, doua imediat dupa, si cate si mai cate.
Abisuri 