Şurubelniţa

@ Alexander Andrews

M-a privit în ochi timp de un minut, m-a lăsat să cred că ochii spun totul. L-am crezut, îi crezusem şi pe alţii. Apoi a fost să se ducă dar nu s-a dus. M-a mai privit puţin şi apoi s-a răzgândit. Din nou. Şi tot aşa până a deşurubat toate posibilităţile. Apoi a stins lumina şi a început să sforăie.

Un cantec

M-am trezit – pentru a cata oara ? – intr-un lac de sudoare. Era inca noapte dar asta nu prea conta caci somnul, oh, atat de ravnitul somn, mi se dusese deja pe apa Sambetei. Fredonam fara sa vreau o melodie simpla, enervant de simpla, un cantec parca bagat cu forta incepand de ieri si pana cine stie cand …

Ar fi multe de spus despre ziua care tocmai va incepe, ata de multe incat nu prea stiu cum si mai ales cu ce sa incep. Poate ca inceputul ar fi o buna alegere dar care inceput? Ala de ieri il stiam deja pe dinafara – il repetasem doar de cel putin o data pe zi in cele 365 de zile ale celor cateva mii de ani si un pic. Cel de azi mi-e tare greu sa mi-l aduc aminte.

Continuă să citești Un cantec