Există oameni şi oameni

Există oameni şi oameni. Unii vor să controleze totul oriunde şi oricum. E felul lor de a se simţi bine. Puternici. Cu sens. Poate fi o etapă cum poate fi o viaţă. Depinde de om. Sunt oameni şi oamenii. Unii îşi dau seama de absurditatea unor lucruri într-un anumit context, alţii nu. Sau nu vor să renunţe la sentimentul de bine. Puterea dă un sentiment de bine. Controlul semenilor bucură. Uneori.

Continuă să citești Există oameni şi oameni

Ramura

Există acei paşi dincolo de noi, acei paşi „pe lângă”, puţin, doar puţin pe lângă, introspecţie cu perspectivă, gânduri răzleţe contaminate unul câte unul de alte gânduri răzleţe, o armată de gânduri contaminate, paşi din ce în ce mai deşi, paşi deşi pe lângă noi, continuarea „eu”-lui, „eu”-ul văzut prin ochii paşilor, clipiri dese cu substrat „e sigur calea?”, paşi din ce în ce mai apăsati, urme înecate în noroi „aici a fost odată mlaştina”.

Continuă să citești Ramura

Caut scop

Am nevoie de un scop. O tinta. Un obiectiv. Din alea tare interesante care sa ma faca sa visez si sa mi-l doresc cu orice pret. Din alea care sa-mi dea aripi si rabdare. De cateva zile am impresia ca totul sta pe loc, fara scop nu pot si pace, parca nimic nu trece. M-am pus pe treaba sa-mi caut scopul dar treaba-i grea si cu mine-n spinare se misca si mai greu. Ar fi fost cate ceva pe ici pe colea dar trebuie ceva munca de convingere si bani si nici una nu-i pe tava. Un scop bun nu se gaseste pe toate drumurile, asta-i buba! In plus, nici perioda nu-i propice ca toti isi cauta scopul, tocmai si l-au consumat pe ultimul si acum vor altul. 

Continuă să citești Caut scop