@ Bud Helisson
Era atât de profundă privirea aceea verde-măslină, atât de grăitor sensul dat de nuanţele ei imperfecte, atât de „altfel totul” decât tot restul încât chiloţii roz cu danteluţă albă trecuseră practic neobservaţi.
(Aceasta este o pură fictune, a se lua fix ca atare)
Azi am functionat in serpentine. Dis de dimineata am ocolit cu grija valurile starnite de altii, refunzand politicos berea servita in pahare inalte, cu picior -prea multa pompa cu prea numai spuma.
Efemeritate servita cu nonsalanta si aruncata cu dispret in superficialitatea vantului creat cu buna stiinta de unul si de altul. Ca si „doar din intamplarea” unor mici „scapari” pe langa reguli , exceptii repetate la nesfarsit, doar alte noi reguli cu generalizare strict interzisa si pedepsita printr-o lege nescrisa.
Stau si adun nimicurile saptamanale incercand sa trag o linie cat mai continua intre inceputul de acum cateva zile si sfarsitul ce se antreneaza inca pe margine, la limita zilei de maine. Incerc sa unesc intr-un mod cat mai coerent posibil puncte cu alte puncte, intr-un final cat mai putin tremurat, navigand involuntar intre ce as fi dorit sa se intample si ceea ce si-au pus altii in cap sa mi se intample.
Citește în continuare „Sfarsitul incapabil de a lua sfarsit”
Abisuri 