Aveam conştiinţa meteo-sensibilă

Aveam conştiinţa meteo-sensibilă, n-o remarcasem din prima, îmi dădusem seama doar târziu, într-o după amiază ploioasă de mai, vântul îmi şuiera lung pe după urechi, ferestrele nu mi se închideau bine, le-aş fi lipit „să vadă şi ele cum e” dar mi-era cumva milă, erau nişte ferestre bătrâne care ştiau multe, văzuseră multe la sticla lor, mi-ar fi putut ferestrele astea număra viaţa pe degetele de la mâini şi de la picioare însumate.

Continuă să citești Aveam conştiinţa meteo-sensibilă