Afet

Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.

Continuă lectura

Colivia

Imi aduc aminte de tine, erai un teatru mic de prin spatele bulevardului, existai inca de pe vremea studentiei, iti apreciam profunzimea actului si puterea mesajelor. Ma asezam stighera pe strapontina oferita in ultimul minut – locurile erau pretioase pe vremea aceea – ma asezam si ma scufundam in fiecare gest al tau, ma scufundam si iti sorbeam cuvintele, senzatiile dintre doua pauze, bine marcatele pauze, iti admiram sensurile, multitudinea de sensuri intre doua pauze, curbura cuvintelor , vibratia contrasensurilor, marcatelor contrasensuri.
Te sorbeam citand printre randuri, descoperindu-ma printre randuri, mirandu-ma printre randuri. Ma scufundam in realitatea ta, evadand din a mea.

Continuă lectura

Nouazeci

Fac parte din cei nouazeci la suta. Mi se intampla uneori sa inmormantez senzatiile una cate una si atunci ma podideste o pauza lunga. Cand ma podideste pauza lunga incep sa numar, printre numere privesc, intre doua priviri constat, intre doua constatari simt, intre doua simtiri reconstruiesc.

Continuă lectura

Pe fuga

De obicei doar exist, observ si las lucrurile sa se petreaca in voia lor. Doar observand, din cand in cand ma petrec si eu odata cu lucrurile intr-o rezonanta putin diferita de medie si cand se intampla asta, maresc rezolutia clipei tragand-o de margini pana simt ca da sa se rupa si apoi  testez calitatea trairilor si senzatiilor pana nu ma mai pot. In caz de trairi remarcabile, dau cu semne in stanga si in dreapta, fiori, culori, mirosuri, amestecuri imperfect dozate, le stochez la loc caldut si sigur si-mi continui existente purtata de rutina.

Continuă lectura