Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.
Etichetă: senzatii
Colivia
Imi aduc aminte de tine, erai un teatru mic de prin spatele bulevardului, existai inca de pe vremea studentiei, iti apreciam profunzimea actului si puterea mesajelor. Ma asezam stighera pe strapontina oferita in ultimul minut – locurile erau pretioase pe vremea aceea – ma asezam si ma scufundam in fiecare gest al tau, ma scufundam si iti sorbeam cuvintele, senzatiile dintre doua pauze, bine marcatele pauze, iti admiram sensurile, multitudinea de sensuri intre doua pauze, curbura cuvintelor , vibratia contrasensurilor, marcatelor contrasensuri.
Te sorbeam citand printre randuri, descoperindu-ma printre randuri, mirandu-ma printre randuri. Ma scufundam in realitatea ta, evadand din a mea.
Sa relativizam !
Sa dam drumul
La robinete
Sa lasam suvoaiele
Sa-si faca treaba
Sa nu constientizam
Decat trecerea odata trecuta
Si doar intamplarea
Ca simplu fapt divers.
Alb peste non-spatiu
Nu stiu de ce dar ai lasat un spatiu in urma. Nu era intentionat, nu, uneori destinul joaca feste. Ai fi vrut sa lasi o urma palpabila, un plin conturat de idei originale, o senzatie in spatele unei fraze, dar nu ti-a iesit.
Nouazeci
Fac parte din cei nouazeci la suta. Mi se intampla uneori sa inmormantez senzatiile una cate una si atunci ma podideste o pauza lunga. Cand ma podideste pauza lunga incep sa numar, printre numere privesc, intre doua priviri constat, intre doua constatari simt, intre doua simtiri reconstruiesc.
Tratament
Explicatie
Intre doua inspiratii
Privesc pe gaura cheii
Imagini, culori, le lipseste parca
Trecerea.
Intre doua treceri
Deschid larg fereastra
Si in fata realitatii
Gasesc adevarul
„Nu m-am uitat nici de data asta”
Explicatie ….
Artistul nu se vede pas cu pas
Artistul doar se masoara
In greutatea senzatiilor lasate.
Pe fuga
De obicei doar exist, observ si las lucrurile sa se petreaca in voia lor. Doar observand, din cand in cand ma petrec si eu odata cu lucrurile intr-o rezonanta putin diferita de medie si cand se intampla asta, maresc rezolutia clipei tragand-o de margini pana simt ca da sa se rupa si apoi testez calitatea trairilor si senzatiilor pana nu ma mai pot. In caz de trairi remarcabile, dau cu semne in stanga si in dreapta, fiori, culori, mirosuri, amestecuri imperfect dozate, le stochez la loc caldut si sigur si-mi continui existente purtata de rutina.
Dualitate
Timpul se scurgea
In trei moduri distincte.
Iar eu ,
Intre doua moduri distincte,
Imi permiteam luxul
De a alege la intamplare.
Daca…
Nu-mi plac nici randurile si nici cozile, sunt mult prea monotone. Nu-mi plac nici frazele plate si nici concluziile majoritare, sunt prea la indemana tuturor – e de ajuns sa tragi o linie dintr-un cap in altul, exact pe mijloc si ai rezolvat problema.