Afet

Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.

Continuă lectura „Afet”

Anunțuri

Colivia

Imi aduc aminte de tine, erai un teatru mic de prin spatele bulevardului, existai inca de pe vremea studentiei, iti apreciam profunzimea actului si puterea mesajelor. Ma asezam stighera pe strapontina oferita in ultimul minut – locurile erau pretioase pe vremea aceea – ma asezam si ma scufundam in fiecare gest al tau, ma scufundam si iti sorbeam cuvintele, senzatiile dintre doua pauze, bine marcatele pauze, iti admiram sensurile, multitudinea de sensuri intre doua pauze, curbura cuvintelor , vibratia contrasensurilor, marcatelor contrasensuri.
Te sorbeam citand printre randuri, descoperindu-ma printre randuri, mirandu-ma printre randuri. Ma scufundam in realitatea ta, evadand din a mea.

Continuă lectura „Colivia”