Spunea că-şi petrecuse weekend-ul pe la urgenţe. O tură pe la un “traiteur” chinzesc din ăla de-ţi îndoapă foamea si repede si bine, „la botu’ calului”, doi-trei nemi cu dată de valabilitate expirată – or fi fost făcuţi sambăta trecută? – şi jocul fusese jucat, el personajul principal al unei drame, ea, drama, aşezată pe burtă, “n” poziţii , frecvenţă mare de tăvălire, expunere prin tatonare “să doare cât mai repede şi nu foarte tare”, ea, burta, purtată pe la medici, ei, medicii, cu dignosticul şoptit, vorbe liniştitoare în miez de noapte “nu-i decât o indigestie, simptom frecvent în zilele noastre”, el, pacientul, răpus de nemi, “măcar i-ai savurat la momentul respectiv?”, ei, nemii, făcuţi din cine mai ştie ce, cine mai ştie cum, cine mai ştie (de) când.
Etichetă: simplu
Mediu
Tacerea se scurge toata
Mediocra trecere aclamata
Cu zambete de complezenta
Lasand in urma porii goi
Pur si simplu pranz
A picat untul direct spre glezna, zaharul s-a topit si a lasat in urma o dara lipicioasa. Impura. Praful s-a depus déjà, in straturi ixate.
Mersul e impiedicat, se cara greoi volume patrate printre cani de cafea evaporata de soare. Orbecaind amenintator, pauza e in culmea fericirii. “i-am rapus si de data asta”.
Culmi
Sunt intr-un sentiment plin
Privesc putin dincolo de el
Si vad stropi rebeli gonind
Care-ncontro
Abisuri 