Este atât „de” să fii în buclă. Dai să ieşi şi continui să dai. Dai să înţelegi şi continui să nu poţi. Dai să poţi şi n-ai pe unde. Şi totuşi dai. E dreptul tău să dai. E dreptul buclei să fie.
Etichetă: siret
Când (ne) intră cuvintele la apă
Să luăm un şiret subţire
Cel mai subţire şiret
Şi să ne legăm gândurile panglică
Să lăsăm apoi gura lumii slobodă
Să-şi dea frâu liber cuvintelor
„E atât de fundă nodul ăsta !”
Mi-am strâns şireturile
@ Max Busse
Mi-am strâns şireturile
Prea tare
Simteam că nu-mi mai intra aer
Printre degetele
De la picioare
Mi-am strâns şireturile
Fix pe dos
Unul mai sus,
Altul mai jos
Mă strâng remuşcările
Până la os
Osul piciorului drept
Doare vârtos
Mi-am strâns şireturile
Cu principii cu tot
Cu patos cu tot
Cu limba cu tot
Cu cuvinte cu tot.
Unul pe faţă,
Altul pe dos.
Trebuie să recunosc…
Am un stil foarte haios
De a strânge şireturile
Fără folos.
Vacanta la Straja – povestea siretului
Siretul se taraie obosit in urma talpii groase, fusese odata legat-nod dar timpul trece, apa curge, pietrele se sar cand nu se aluneca, peisajele se schimba, cand o frunza verde razleata, cand vreo zece rosiatice, cand tot restul galbene-portocalii, genul acela de culoare imposibil de povestit „cum, tu povestesti imaginile?” „ma mai apuca, din cand in cand”.
Citește în continuare „Vacanta la Straja – povestea siretului”
Abisuri 