Acadeaua

@ Jordan Wozniak

În vârful unei iluzii ascuțite rău, un gând se zbătea de capul lui. O ceată groasă cât s-o tai  pe lângă împiedica orice altă posibilitate. Într-un acces de abstract, gândul a dat pe lângă, răbufnind puțin dincolo de umbra vârfului.

Iluzia a închis ochii o dată, a închis ochii și a două oară, a treia oară a luat un ac cu ață și a cusut repede gândul, foarte aproape de centru. Întristat, gândul s-a retras într-ale lui, mestecând de zor alte gânduri dulci.

La un moment dat a început să plouă, o ploaie rece de toamnă, aproape lapoviță. Gândul, cusut cu ață albă, s-a simitit deodată la adăpost.
Continuă să citești Acadeaua

Lipsa

Credeam ca mai dispun de cateva duzini bune de cuvinte inca noi-noute, puse deoparte pentru zile negre. Am ajuns dis-de-dimineata la birou si am gasit doar vidul ingropat sub o stiva dezordonata de hartii suprapuse aleator si acoperit de un praf subtire si bej pe care nici femeia de servici nu indrazneste sa-l mai turmenteze de cand mi-am expus odata pararea in fata ravagiilor lasate in urma-i de o simpla carpa folosita si rasfolosita.

Continuă să citești Lipsa

Ctrl+Alt+Dlt

Ceata s-a transformat in albastru stralucitor ametit de un soare provocator aparut de nicaieri imediat dupa miezul orei perfect echilibrate in centrul aproximativ al aproape-mijlocului de saptamana. Starile au tranzitat dintr-una intr-alta amestecand rosturile la intamplare, dand zilei o senzatie de « asa nu se mai poate » si amenintand-o cu anul sarpelui daca nu intra-n sirul drept, paralel cu orice urma de convingere dar in faza cu verticalitatea demult pierduta.  

Continuă să citești Ctrl+Alt+Dlt