Sau poate invers

Sunt zile care încep pe o muzică de Crăciun şi sfârşesc pe aceeaşi muzică. De Crăciun.

Soarele bate frunze galbene pe umăr, muzica urlă defazat şi cineva – nu ştiu cine – numără trecerile. Un pas, doi paşi ….. O mulţime prea mică şi prea înceată de paşi. Mă urc într-un tren aproape plin şi-mi găsesc un loc la o fereastră. Cânt şi plâng. Sau poate invers. În faţa mea un om la vreo 30 de ani găseşte asta ciudat şi mă fixează. Fix şi lung. Mă fac că nu exist. Că nu există. Că mă pierd. Că mă afund. Că mă chinui. Că nu mă mint. Mă fac şi nu reusesc să mă fac.

Continuă lectura „Sau poate invers”

Anunțuri

Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine

Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine. Astăzi este una dintre ele. Şi ieri a fost una dintre ele. Probabil şi mâine va fi exact ca azi şi la fel ca ieri.Există un mers firesc al lucrurilor, “regula aceea supremă” imposibil de controlat. Există un mers firesc al lucrurilor pe care, oricât de tare mi-aş dori, oricând de profund m-aş încăpăţâna să cred că pot, există un mers firesc al lucrurilor pe care nu pot să-l schimb.

Continuă lectura „Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine”

Acadeaua

In varful unei iluzii ascutite rau, un gand se zbatea de capul lui. O ceata groasa cat s-o tai tot pe langa impiedica orice alta posibilitate. Intr-un acces de abstract, gandul a dat pe langa, rabufnind putin dincolo de umbra varfului. Iluzia a inchis ochii o data, a inchis ochii si a doua oara, a treia oara a luat un ac cu ata si a cusut repede gandul, foarte aproape de centru. Intristat, gandul s-a retras intr-ale lui, mestecand de zor alte ganduri. Mult mai negre.

La un moment dat a inceput sa ploua, o ploaie din alea reci de toamna, aproape lapovita. Gandul, cusut cu ata alba, s-a simitit deodata la adapost “in orice rau e un bine, in definitiv sa urmarim parte frumoasa a lucruriloré, in spatele firului e si cald si bine”.

Continuă lectura „Acadeaua”

Lipsa

Credeam ca mai dispun de cateva duzini bune de cuvinte inca noi-noute, puse deoparte pentru zile negre. Am ajuns dis-de-dimineata la birou si am gasit doar vidul ingropat sub o stiva dezordonata de hartii suprapuse aleator si acoperit de un praf subtire si bej pe care nici femeia de servici nu indrazneste sa-l mai turmenteze de cand mi-am expus odata pararea in fata ravagiilor lasate in urma-i de o simpla carpa folosita si rasfolosita.

Continuă lectura „Lipsa”