Mutat aici
Într-un sfârşit dar i-a ieşit
Se face că plouă. Închide ochii, îi ţine strânşi. Până dispare găleata. Şi toţi picurii . Da, toţi picurii. Se aud sunete moi. Nu ştie ce-s alea sunetele moi, aşa-i sună. Doar moi. Un fundal sonor de sunete cu faţa la cearceaf.
(Des)fac conserve !
Existau oameni conservă şi oameni „desfăcători” de conserve. Eu pare-se că încă nu mă hotărâsem.
Eu pare-se că ratasem „bătălia dintre toamna şi iarnă”. Se purtase undeva între două vise. Spre marea mea dezamăgire mă trezisem prea târziu. Ninsese şi se topise totul deja.
Data viitoare va fi noapte albă. Cu siguranţă noapte albă. Lungă, lată şi profundă noapte albă. Am citit undeva că noaptea nu este cu adevărat neagră. Nu poate fi cu adevărat neagră. Există acele „sclipiri” imposibil de oprit. Există „viaţa aceea imposibil de oprit”.
Abureala
Ora se scurgea liniştită
Printre nici o urmă de nor
Şi nici o urmă de somn
Cerul se dădea la vale
Un albastru enorm
Lumina înţepa cu ardoare
Creştete, priviri, albul ochiului drept
Muşcatele creşteau vesele la soare
Ideile nu se îngrămădeau,
Întârziau pe drum, motive diverse
Curgeau la vale.
De una singura
Eu una am avut de curand o raceala profunda. Si taman raceala aceea profunda care m-a cam pus pe o linie paralela cu ceea ce unii numesc realitate iar altii vis, taman acea raceala profunda mi-a produs o incursiune in diversele feluri de a te detasa de toti si de toate.
Luni pe seara
Insomnia
Esti doborat de jocul de-a frica, pleopele-ti cad grele de emotii, gandurile roiesc in jurul cadavrelor, cercuri ingrosate pe margine de insomnii facute pachet si aruncate fix in mijloc de noapte.
Undeva dincolo de fereastra dubla, o libelula grasa sta in varf de masa si se crede mireasa.
