Alb

@ Annie Spratt

E atât de pauză lunea
Şi atât de albă pauza
Încât (ne) consumăm toate spaţiile
Trecându-ne timpul.

Continuă să citești Alb

Îşi vedea liniştit de linie

Se ascunsese în spatele unui gând, trăsese bine perdeaua, trăsese bine şi draperia groasă de taft, dăduse drumul la abur, dăduse drumul la dus, privise de trei ori bine în stânga şi tot de trei ori bine în dreapta, se ascusese bine în spatele gândului după ce se asigurase că totu-i perfect „dincolo”. Apoi isi vazuse de treabă.

Continuă să citești Îşi vedea liniştit de linie

Pauze

Exista acele momente precise cand prea mult si prea des spusul scapara rugina pe la incheieturi scartaind din ce in ce mai tare a lehamite. Exista acele momente precise cand cararile par cu toate gropi si gropile par cu toatele cimitire – cuvinte imbulzite unul-ntr-altul, inghesuite intre spatii din ce in ce mai dese, amestecate intre doua pauze lungi si apoi acoperite cu panza alba.

Exista acele momente precise intre doua faze, intre doua stari, intre doua feluri, intre doua randuri, atunci cand senzatiile par sa-si fi lasat locul temporar vacant „plecat cine stie pe unde, revenire imposibil de anticipat”.

Continuă să citești Pauze

Uneori

Uneori i-as molipsi pe ceilalti cu o parte din tacerea impusa de prea-multul propriilor cuvinte.

Uneori as tenta o schimbare brutala a tendintelor dominatoare eliminand virgulele si spatiile si umpland restul cu contra-argumente.

Uneori as pune limita cuvintelor printr-o utilizare peste limita acceptata a punctelor de vedere complet diferite.

Uneori as tace si as face.

Doar atat si nimic mai mult.