Jocul de-a umplerea

De-ai ştii …
Câte spaţii nu vor să se umple
E o luptă crâncenă
Între mine şi spaţii

Continuă lectura „Jocul de-a umplerea”

Anunțuri

Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu

Seara asta tace din toate încheieturile. Tace şi scuipă pauze. Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu. Mestec în ceaşca neagră până nu mai rămâne nici abur. Seara asta ascultă ştiri în buclă, aceleaşi ştiri, aceleaşi bucle. Nu ninge, nu plouă, se anunţă alte seri. La fel de tăcute. Seara asta citeşte romane începute de un veac. Un an cât un veac. Pagină după pagină cad secole. Pagină după pagină se umplu spaţii. Sunt într-un pericol permanent pauzele. Nu există cinism, nu există râcă, nu există decât rânduri. Rânduri şi secole.

Continuă lectura „Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu”

Îşi vedea liniştit de linie

Se ascunsese în spatele unui gând, trăsese bine perdeaua, trăsese bine şi draperia groasă de taft, dăduse drumul la abur, dăduse drumul la dus, privise de trei ori bine în stânga şi tot de trei ori bine în dreapta, se ascusese bine în spatele gândului după ce se asigurase că totu-i perfect „dincolo”. Apoi isi vazuse de treabă.

Continuă lectura „Îşi vedea liniştit de linie”